Una dintre întrebările pe care le adresez cel mai adesea oamenilor atunci când îi cunosc sună cam așa:
Care este acea scriere a căror cuvinte au reușit să aducă schimbare în viața ta?
De-a lungul timpul am fost surprinsă cu răspunsuri ca: Dale Carangie- Secretele Succesului, Biblia, Allain de Botton- Eseuri de îndragostit, Biografia lui Elon Musk – Walter Isaacson, Isaiah Berlin- Lemnul strâmb al omenirii, iar recent am primit o nouă recomandare: Mindsight. Noua știință a transformării personale- Daniel J.Siegel.
Cine este Daniel Siegel?
Din detaliile biografice, aflăm despre Daniel Siegel că a studiat la Harvard, iar în prezent este profesor de psihiatrie clinică la UCLA (Universitatea din California, Los Angeles) şi codirector al Mindful Awarness Research Center, fondator al Institului Mindsight.
Ce este Mindsight?
Mindsight este un termen “ștanțat” cu numele autorului nostru ce defineşte abilitatea de a privi în interior şi de a ne percepe mintea prin reflectarea la experienţa proprie. Această observare care sondează în străfundul nostru conectează relațiile, mintea și creierul și le ține într-un echilibru sănătos. Mindsight ne oferă șansa de a explora esența subiectivă a ceea ce suntem, ne ajută să ne dezvoltăm o viață plină de sens, mai inteligibilă, mai așezată pe un interior mai bogat.
Cu o a doua valență, mindsight înseamnă și înțelegerea că dincolo de identitățile noastre, există un întreg pe care îl alcătuim împreună. A încerca să înțelegem realmente “de unde vin” alți oameni pentru a putea răspunde eficient și cu compasiune, îmbunătățește relațiile cu prietenii, colegii, partenerii sau copiii noștri şi chiar relația cu noi înșine.
Ce ne aduce volumul de față?
Pare o judecată firească să spui că oamenii sunt în căutarea permanentă a echilibrului între corp și creier, în focusarea pentru găsirea unei stări de homeostazie, de acalmie interioară, de o coordonare crescută atunci când vine vorba de adaptare și putem numi asta însăși esența sănătății. Iar faptul că volumul Mindsight, ajunge în topul cărților preferate de către cititorilor săi, nu este de mirare. Este o carte care vine în întâmpinarea acestei nevoi de echilibru cu detalieri concrete. Daniel Siegel își propune să ne facă ceva mai conștienți de chimia creierului nostru și aduce în explicațiile sale noțiuni de neuroștiință. Ne dă uneltele necesare pentru a ne putea observa automatismele, capcanele emoționale, să înțelegem cum putem conduce gândurile și sentimentele fără să ne lăsăm acaparați de ele.
Structura volumului?
Volumul său este alcătuit din două părți.
Prima este dedicată descoperirii mindsightul și cuprinde noțiuni introductive legate de neuroplasticitate. Se explică structura și funcționarea trunchiului cerebral, a sistemului limbic și a cortexului prefrontal, se oferă informații necesare pentru a înțelege diferitele tipuri de integrări care vor deveni esențiale în a doua parte a cărții.
A doua parte ne propune exerciții de observare a minții în acțiune. Sunt redate cazuri din terapie ale unor pacienți pentru a oferi transparență în diferențele dintre perspectivele de autodefinire. Un exemplu propus încă de la început este să ne gândim la deosebirea dintre “Sunt trist” și “Mă simt trist”. Prima dintre afirmații e o autodefinire limitată, în timp ce cea de-a doua sugerează capacitatea de a recunoaște un sentiment, fără să-i permitem să ne consume.
Creierul este un organ social, iar observarea minții este conceptul central în “neurologia interpersonală”.
Asemeni lui Gabor Mate, David Sinclair, Anders Hansen și mulți alții și Daniel Siegel ne vorbește despre cum corpul va merge acolo unde mintea cunoaște. Și pentru ca mintea să cunoască tot mai multe ea trebuie în permanență să învețe lucruri noi. Noutatea poate stimula dezvoltarea unor noi neuroni și așa vorbim despre activarea neuroplasticității. Pe lângă noutate și acest psihiatru ne vorbește despre exercițiile fizice care sunt o metodă de tratament subevaluată, ele ajută de asemenea la creșterea creierului. Alimentația regulată și sănătoasă, evitarea excesului de zahăr, precum și somnul pot fi vindecătoare și ajută corpul și mintea să se calmeze.
La un nivel metaforic explicativ, Siegel crede că o minte sănătoasă este ca un flux (flexibil, adaptabil, coerent, energizant, stabil – FACES) într-un râu cu două maluri: unul rigid și unul haotic în care trebuie să înotăm constant spre oceanul nostru interior. Susține blândețea și sprijinul pentru noi înșine, receptivitatea și nu reactivitatea, deschidere și acceptare a ceea ce nu putem schimba, fără de judecăți și preconcepții.
Cum este volumul?
Volumul lui D. Siegel este o lectură densă teoretic, pe care e necesar uneori să o urmărești cu stiloul în mână, dar și o carte care posibil să-ți fie pe plac rapid prin puterea de a deschide curajos noi orizonturi. Tehnicile de integrare a minfulness-ului în acțiunile cotidiene și de comunicare nonviolentă, precum și metodele de reducere a anxietății sunt extrem de utile oricui. Miza autorului pare să fie aceea de a explica cum antrenarea de a ne observa reacțiile atrage după sine o bunăstare a relațiilor cu cei din jur, cu noi înșine și poate marca o creștere personală și societală.
Paragrafe:
- A încerca să schimbăm modul în care ne simțim de fapt spunându-ne că asta trebuie să facem este o strategie care duce niciunde, rapid. Conștiința deschisă înseamnă acceptarea a ceea ce este, fără a fi furat de acele judecăți. Trebuie să privim totul cu blândețe și sprijin pentru noi înșine, cu receptivitate și nu reactivitate.
- Când nu suntem implicați emoțional, experiența este mai puțin memorabilă, iar structura creierului e mai puțin probabil să se schimbe.
- Memoria este modul în care o anumită experiență ne influențează într-un moment din viitor. Tipul de memorie care ne permite să mergem pe bicicletă se numește memorie implicită, iar amintirea zilei în care am învățat sa mergem pe bicicletă se numește memorie explicită.
- Prezența mea deplină în momentele ei de singurătate o putea ajuta să-și oglindească sentimentele în siguranță. Rezonanța interpersonală dintre Anne și mine puteau ajuta la lărgirea ferestrei ei de toleranță, astfel încât să se simtă în siguranță pentru a-și putea simți propriile simțiri. Acesta este modul în care, pe moment, față în față, ne ajutăm unii pe alții să creștem.