100 de femei afurisite, a lui Hannah Jewell este o carte care pare că-și caută cititoarele și prea puțin cititorii prin tematica propusă chiar din titlu. Pe un ton ușor ironic, în care însăși autoare își caută o voce de exprimare afurisită, ni se dezvăluie un mic repertoar, însă de data acesta nu al amorului a la Stelian Tănase ci al femeilor remarcabile despre care istoria a uitat să ne povestească în cărțile sale școlărești.
Grupate în capitole cu nume precum: “Minunatele excentrice din antichitate“, “Femei cu nume impresionant de crime la activ ”, ”Femei care au fost genii, deșii erau fete”, ”Femei care au știut să se distreze al dracului de bine” precum și alte denumiri epatante, ni se prezintă povestea unor femei pe un ax cronologic, în care fiecărui reper temporar feminin i se acordă un număr de 2-3 pagini.
Volumul începe cu povestea lui Hatshepsut, o Evă care și-a trăit existența în secolul XV i.Hr, remarcabilă prin faptul că a avut cea mai lungă (21 de ani) și importantă domnie a Egiptului. Sub puterea sa imperiala Egiptul a avut un comerț înfloritor, câteva campanii militare învingătoare și s-au construit ceva temple ce pot fi vizitate chiar și astăzi. Personal aș fi pus ceva mai mult accent asupra poveștii de ascensiune a lui Hatshepsut, dar ca să nu mă transform și eu într-o afurisită zic merci pentru cele două pagini în care am regăsit-o menționată.
Împărăteasa Wu, este poate printre povestirile mele preferate din această carte căci paragraful ce deschide istorisirea ei sună cam așa:
”Când un bărbat excelează în politică și se remarcă prin slalomul între rivali și aliați, apoi ajunge în vârful puterii e considerat un mare om politic și i se dedică o drama Netflix. Când o femeie are aceleași capacitați și le folosește, e o intrigantă însetată de putere, o manipulatoare, un tiran și cel mai adesea o vrăjitoare”.
Împărăteasa Wu era una dintre cele o sută douăzeci și două de soții ale împăratului Taizong. Pentru a deveni prima soție a acestuia își ucide propriul copil și lasă vina asupra lui Weng cea care la momentul acela era favorită. Poreclită Vulpea perfida ea a trăit mulți ani fericiți alături de soțul ei conducând și punând la cale pedepse pentru rudele trădătoare. Ea devine singura conducătoare după moartea partenerului ei și lider absolut timp de 15 ani. Nu știu dacă Wu a fost inclusă în paginile aceste cărți ca personaj negativ sau datorită suculenței telenovelistice, specifice fiecărei intrigi imperiale de secol VII, însa putem admite că e un tipar feminin afurisit, care-și atinge scopurile indiferent de mijloace, așa cum mulți împărați sau regi au făcut-o de -a lungul timpului.
Lilian Bland este prima femeie care s-a ridicat de la sol cu un avion construit de ea. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1909, când aparatul său de zbor a atins o înălțime de 9m și s-a menținut în aer jumătate de km, până ce a rămas fără gaz și a aterizat forțat. A fost o femeie ce poate fi considerată extravagantă pentru perioada sa, purtând pantaloni, conducând mașini, fumând și alegându-l drept soț pe verișorul său. Deși alegerile sale au fost considerate nesăbuite, uneori chiar primejdioase, ea duce o viață lungă până la vârsta de 92 de ani.
Mercedes de Acosta era o faimoasă seducătoare de staruri, una dintre cele mai proeminente figuri sociale ale Manhattan-ului în anii 1920-1930, când publicase trei cărți de poezie, două romane și i se jucase patru dintre piese sale. A scris în anii în care aveai un atu ca dramaturg să fii bărbat și erau interzise subiectele legate despre degenerare sau perversiuni sexuale, fix subiectele abordate de ea. Cele mai faimoase aventuri ale lui Mercedes au fost cu Greta Garbo și Marlene Detrich, relații care au inspirat-o să scrie biografia intitulată „Here lies my heart”, un document de importanță majoră în istoria LGBT.
Femeile din aceste pagini sunt total diferite : curajoase, manipulatoare, inteligente, loiale, infidele, gata sa facă un striptease sau să îngâne o rugăciune, au însă comun hotărârea cu care au dorit să-și atingă țelul, în vreme ce alți oameni nu reușeau să iasă din norul indecizional. Ele sunt un model al determinării și reamintesc că nu trebuie să excludem din discursurile însuflețite ale învingătorilor istoriei, pe acele femei care n-au vrut să trăiască comod pentru contemporanii lor.