Matt Haig este un romancier englez, cunoscut publicului larg atât pentru textele ficționale cât și pentru cele non ficționale. Dacă ne aplecăm puțin asupra operelor sale din scriitura ficțională cred că merită a fi menționate Eu și Moș Crăciun, un bestseller care a fost adaptat și pentru ecranizare, dar și romanul Biblioteca de la miezul nopții.
Cărțile non-ficționale pot fi prezentate într-o trilogie ce începe cu volumul Câteva motive să iubești viața, Gânduri de pe o planetă nervoasă și se încheie cu Cartea alinării, cea mai recenta publicație.
La 24 de ani lumea lui Matt Haig se prăbușește și se confruntă cu depresii, anxietăți și atacuri de panică. Despre stigmatul problemelor mentale acesta vorbește mai pe larg în Câteva motive să iubești viața. Însă acest episod existențial pare să fie sursa de inspirație și pentru noul volum scris în timpul pandemiei Cartea alinării. Publicația este o colecție de gânduri menite să ofere un confort mental cititorului în diferite contexte general valabile, fără a ignora însă realitatea.
Cartea deși poate fi citită într-o singură zi se adresează unei largi palete de stări și situații. Pentru aceste momente, autorul oferă “paragrafe pansament” îmbibate cu filosofii proprii, citate celebre, povești scrise de-a lungul anilor ce pot fi comparate cu mâna unui prieten care dă la o parte draperia într-o zi plină de tristețe pentru a-ți arăta soarele.
Organizat în capitole scurte și independente, volumul oferă lejeritatea de a fi citit sau recitit începând cu orice pagină și de a merge țintit spre subiectul de interes. Fiind o carte de self-help, ea necesită a fi lecturată și după regulile recomandate de cunoscutul scriitor Dale Carneggie în volumele sale, cu o hotărâre puternică de a mări abilitatea de a te descurca și de a trece peste momentele grele. Textul urmărit temeinic cu meditații asupra tuturor colțurilor din viața particulară oferă claritate, căldură și estompează bariere mentale.
„Niciun om nu poate să intre în apa aceluiași râu de două ori, deoarece nici râul și nici omul nu mai sunt la fel „. (Heraclit)
„Social media poate fi o galerie de vieți pe care nu le trăim. De diete pe care nu le urmăm. De petreceri la care nu mergem. De vacanțe în care nu plecăm. De distracții la care nu luăm parte. Așa că ia o pauză și dă scroll minții tale. Dă scroll în conștiința ta și vezi de ce trebuie să fii recunoscător că ești tu. Singura teamă care contează este aceea de a nu uita de tine.”
„Verifică dacă armura ta emoțională chiar te protejează și nu cumva e atât de grea încât te împiedică să te miști.”
„Nu-ți face griji că nu ești cool. Nu-ți face griji pentru ceea ce cred oamenii că ar fi cool. Viața înseamnă căldură. O să fii rece când o să mori. Caută oameni calzi. Caută viața.”
Îmi amintesc bine o noapte din mijlocul unei depresii în care aveam gânduri suicidale, când m-am uitat în sus, la cerul fără de nori și cu infinitate de stele. Simțeam o durere psihică atât de adâncă, încât devenise fizică. Dar când am văzut cerul, mica noastră parte de univers, am fost cuprins de speranța că într-o zi, voi putea aprecia o asemenea priveliște din nou. Frumusețea e orice moment care ne face să oftăm de speranță și de mirare în fața vieții, iar lumea e plină de astfel de momente. Ele strălucesc în întuneric. Și sunt ale noastre, dacă le vrem. Acum două milenii, în Gânduri către sine însuși, Marcus Aurelius îndemna la contemplarea frumuseții vieții: “Privește cu atenție cursul astrelor, ca și când te-ai roti împreună cu ele” .