Romanul Casa Germana este debutul scriitoarei și scenaristei germane Annette Hess, la o scară internațională cu o traducere și vânzare a volumului în peste douăzeci și cinci de țări. Autoarea ne plasează în anii procesului de la Auschwitz din 1963 abordând o temă sensibilă din istoria recentă.
Casa Germana sau Deutsches Haus, înseamnă în traducere cârciumă, un loc care invită la o sinestezie ce activează întreaga paleta de simțuri prin descrierea mâncărurilor , dar și un spațiu ce permite mixuri culturale. Cârciuma poate fi un loc de tranziție, temporar, unde oamenii sunt uniți de o nevoie umană de a se hrăni și de a supraviețui. Proprietarii acestui mic birt ilustrați în roman sunt Ludwig și Edith Bruhns, ei au împreună două fiice Eva și Annegret, dar și un băiețel pe nume Ștefan.
Personajele sunt urmărite secvențial pe parcursul întregului roman, livrând cititorului experiența unei lecturii în cheie cinematografică. Ele vin uneori conturate cu măiestria contrapunctului în note ironice. Sub acest still se construiește și Eva, personajul principal, prezentat în primă fază ca o tânără ce îți câștigă existența traducând texte din limba polonă și care urmează să se căsătorească cu cel mai influent om de afaceri al orașului Frankfurt, Jurgen Schorrmann.
Intempestiv, Eva este chemată ca translator la tribunalul local, într-un proces împotriva ofițerilor SS care au lucrat în lagărul de la Auschwitz. Acestei solicitări i se opune atât familia, cât și logodnicul său, sub motivul fragilității feminine ce poate fi afectat de adevăruri greu de gestionat, dar și al unor secrete atent tăinuite în familie. Cu riscul de a își pierde relația și cu ea plasarea într-un nou statut social, Eva depășește praguri de emancipare prin cunoaștere. Ea parcurge drumul de la neștiutor, la aflarea unor detalii legate de Holocaust direct de la martorii evrei, înțelege implicațiile familiei sale în genocid și ajunge să asume o vină generațională.
La antipodul acestei evoluții feminine o avem pe sora Evei, Annegret, o asistentă, viciată de complexul salvatorului. Ea infectează voluntar sugari și copii mici cu colibacili, ca mai apoi să-i poată îngriji și vindeca. Trăiește fără o moralitate îndoielnică, o aventură alături de căsătoritul medic Kusnner și rămâne impasibilă la descoperirile Evei.
Conflictul generațional este subtil construit, dacă părinții vin cu extensiile unei dictaturii naziste, în care nu se vorbea despre orori, Eva este cea care întruchipează caracterul curios, care se lasă uneltită prin cunoștințele sale de limbă polonă, să se poată exprima poate pentru prima oara în istoria de după al Doilea Razboi Mondial mai multe despre atrocitățile unei ideologi.
Fiecare personaj are o profunzime de caracter ce se dezvăluie în jurul procesului; David Miller este un evreu canadian care poartă cu sine vinovăția, de a nu fi fost o victimă a Holocaustului. Domnul Jaschinsky, frizerul din lagăr, este cel care indică sentimentul culpabilității ce nu poate fi șters Ei toți vor ca noi să-i consolam, Otto Cohn conturează figura supraviețuitorului, a cărui motivație de a trăi este să-și spună povestea.
Deși romanul abordează o temă extrem de discutată, uneori prea uzată și ilustrată recurent, aceea a Holocaustului, reușește să actualizeze fără echivoc un subiect actual, lăsând deschise concluziile despre banalitatea răului cotidian îndreptățit mereu să existe și scuzat prin victimizare sau printr-o lipsă de perspectivă universală.