M-am hotărât să devin prost este o lectură ușoară, în ecourile comice bine-cunoscute ale lui Martin Page. Personajul central al romanului este Antoine, un tânăr de 24 de ani (vârstă pe care o avea și autorul când a publicat acest volum). El reprezintă tipul omului modern construit cu conotații absurde la intersecția dintre cotidianul neputincios și imaginarul suprarealist.
Povestea se învârte în jurul protagonistului care se hotăraște să aștearnă peste mintea sa giulgiul prostiei pornind de la ideea că inteligența te face nefericit, singuratic și sărac. Ignoranța spre deosebire de agerimea minții este într-o armonie mai mare cu împlinirea, iar frământările nu aduc decât nemulțumiri.
Desigur că există oameni care au citit Freud, Platon, care știu să jongleze cu cuarci și să deosebească un șoim călător de un vindereu, și care să fie niște imbecili. Cu toate acestea, în contact cu o multitudine de stimuli și lăsându-ți spiritul să frecventeze o atmosferă stimulatoare, inteligența găsește un teren favorabil dezvoltării ei, exact la fel ca o boală. Căci inteligența este o boală.
Aflat în plină criză existențială, pentru că este sigur că motivul nefericirii sale are drept cauză propria minte, se decide să devină alcoolic. Pe alcoolici lumea îi deplânge și primesc atenția socială. Deliciul lui Martin Page autor al multor texte de stand up se resimte când Antoine, un neinițiat în tainele băuturilor alcoolice stabilește în primă instanță să își urmeze pregătirea, într-un mod extrem de autodidact, la bibliotecă. Acolo el studiază cărți precum : Dicționarul băuturilor alcoolice din lumea întreagă, Ghid istoric al băuturilor alcoolice, Băuturi alcoolice și vinuri, Cele mai faimoase băuturi alcoolice ș.a.
-Faceți cercetări istorice despre băuturile alcoolice ?
-Nu, de fapt, eu… încerc să devin alcoolic. Dar înainte să mă apuc de băut aș prefera să cunosc subiectul.
Încercările prin care tânărul dorește să-și scadă inteligența se întind pe o durată de șase luni și sunt relatate cu un umor discret. Ele nu se opresc la vulnerabilitățile bahice ci merg mai departe într-o serie de eșecuri ce oglindesc viciile oricărei societăți. Neadaptat, cu prieteni la fel de ciudați, cel mai aproape de reușită este când satiric, plonjează în consumerism lăsând lipsa de profunzime și creativitate să-și facă loc printre rutinele sale.
Cu câteva săptămâni în urmă, mai avea o idee despre dragoste ca fiind o formă de artă, sau cel puțin de meșteșug artistic, acum intra tot mai adânc în noua lume, categoric mai reală, în care amorul este o formă de consum și un loc de segregație.
Romanul ilustrează drumul spre emancipare al unui om care se simte incomplet și poate să-și găsească cu adevărat fericirea doar după ce se avântă în câteva situații buclucașe. Escapada este la extreme, de la șomer la corporatist, de la alcoolemie la suicid, de la prost îmbrăcat la a avea descoperire de cont în urma cumpărăturilor, subliniind antitetic perspective sau situații din care orice individ se raportează la viață.
Antoine nu mai era ieșit din comun, se recunoștea pe sine în ceilalți ca în niște oglinzi vii, ceea ce-l scutea de foarte multe eforturi.
M-am hotărât să devin prost este un roman savuros, unde seriozitatea se îmbină simbiotic cu umorul, iar ficțiunea devine suculentă prin meditație. Cu o scriitură fluidă și intenție moralizatoare, volumul înrămează vocea marilor filosofi ca pe o dietă detox împotriva prostiei și hrănește cititorul la nivel molecular .
Într-o rodnică zi de disperare, își spuse că a crede în aceste adevăruri care te silesc să pleci capul înseamnă să te supui realității care le produce, oricine va vrea să găsească dovezi ale nefericirii sale va găsi, căci în chestiunile omenești găsești întotdeaua ceea ce cauți.
