“Al doilea sex“ scrisă de Simone de Beauvoir și publicată pentru prima oară la Editions Gallimard în 1949 (reeditată recent în 2022 și de Ed. Humanitas) este poate cea mai citată lucrare din rândul feministelor. Vândută în 22 000 de exemplare în prima săptămână de la tipărire și în peste un milion de exemplare în jumătate de secol, rămâne un text ce nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Un text ce a stat la baza reformelor Mișcării Feministe și despre care s-a scris că ar fi o adevărată mașinărie de război, gata să distrugă prin rândurile sale discursuri construite de secole de dominație masculină.
“Al doilea sex“ este o lucrare de aproximativ 1000 de pagini, consacrată în două volume: ”Faptele și miturile” și “Experiența trăită”. Este un studiu ce se înalță pe mai multe sfere de cunoaștere (istorie, religie, biologie, psihologie, psihanaliza, sociologie, sexualitate ș.a.) ce încearcă să trateze cu o îndrăzneală de neîntâlnit la vremea aceea, problemele femeii de la începutul umanității, până în prezentul imediat al celui de-al Doilea Război Mondial.
Deși tradusă în 44 de limbi și vândută în atât de multe exemplare, drumul celor două volume care să ajungă până la cititor nu a fost mereu unul tocmai ușor. “Al doilea sex“ a fost inclusă pe lista de cărți interzise ale Vaticanului, iar Spania lui Franco a citit-o în secret, comercializând la negru versiunea printată din Argentina. Abia în 1998 realizându-se și o primă traducere în castiliană a acestei cărți. Cenzurată, interzisă și primită cu multă critică, Simone de Beauvoir, revendică egalitatea între sexe și pornește în demersul filozofic cu dorința de a înțelege și a explica statutul femeii. „Mantra” acestor volume: “Nu te naști femeie, ci devii” este și fraza care ar putea să rezume lucrarea sugerând că pe măsură ce înaintează în vârstă fetița primește condiționări sociale.
Întrebările care alcătuiesc volumele merg pe o traiectorie a contingențelor: De ce femeia a fost definită ca “Celălalt ”? Cum poate fi o femeie independentă în dependență? Care sunt circumstanțele care au limitat libertatea femeii și oare este ea capabilă să le depășească?
M-am întrebat desigur dacă volumul acesta ar putea să facă ceva ordine și într-un prezent în care procesul dintre Amber Heard si Jonny Deep este pus pe rețelele de socializare sub lupa feminității sau într-un cotidian în care corpul femeii se cere a fi fără vergeturi de către un anume vloger. Al doilea sex, nu se citește ușor, simți nevoia de multe ori să reiei pasaje, să te detașezi, dar vine cu o inteligență rarisimă, care încă oferă referințe valide pentru a ne găsi propriile răspunsuri.
După lectura acestei lucrări ce poate fi considerată și o frescă a primei jumătăți de secol XX, lucrurile par să fi evoluat destul de mult în ultimii 70 de ani. Fapt care pare însă să valideze și mai mult teoria lui Simone de Beauvoir: A fi femeie nu este un dat natural. Femeia nu poartă un destin biologic sau psihologic, ci este creată ca fiind produsul unui context istoric.
Câteva paragrafe care mi-au atras atenția din:
Perspectivă mitică
________________________________________________
Bărbatul nu se mulțumește să găsească la parteneră organe sexuale complementare cu ale lui. Ea trebuie să întruchipeze minunata plenitudine a vieții și în același timp, să ascundă tulburătoarele mistere ale acesteia. Prin urmare, înainte de toate, ea va trebui să aibă tinerețe și sănătate pentru că strângând în brațe ceva viu, bărbatul nu poate fi fermecat decât dacă uită că toată viața este pândită de moarte.
Perspectivă socială
________________________________________________
Aproape întotdeauna femeia se mută în casa bărbatului, iar acest fapt este o dovadă a supremației masculine. Legătura de reciprocitate care stă la baza căsniciei nu e stabilită între femei și bărbați într-un raport egal , ci mai mult a bărbaților care văd în femei un resort, un adaos necesar casei lor. Ea rămânând sub tutela bărbatului a cărui autoritate se va extinde și asupra copiilor. [..]
Pentru bărbat căsnicia reprezintă și ascesiunea la un alt statut, acela de adult căruia i se poate încredința o cotă parte din lume, pentru că are sub protecție o familie.
_____________________________________________________________________________
Căsătoria primitivă are uneori la bază o răpire, fie reală, fie simbolică: violența împotriva altuia reprezintă afirmarea cea mai evidentă a alterității. Cumpărându-și sau cucerindu-și femeia prin forță războinicul demonstrează că a știut să-și anexeze o bogăție străină și să depășească limitele destinului care i-au fost atribuite prin naștere: cumpărarea unei soții, sub diverse forme.
Perspectivă economică
_______________________________________________
Privilegiul economic pe care bărbații l-au deținut, valoarea lor socială, prestigiul căsătoriei, utilitatea sprijinului masculin, determină femeile să-și dorească cu ardoare să placă bărbaților. Femeia ajungând să se definească pe sine așa cum o definește bărbatul .
______________________________________________________________________________
Femeia se mulțumește cel mai adesea doar să completeze veniturile conjugale; muncește în afara familiei, dar pentru familie; și cum pentru muncitoare nu se pune problema ca să acopere toate nevoile casei, e silită să accepte o remunerație mult mai mică. Foarte multe femeii se mulțumesc cu salarii mici, și bineînțeles că salariul s-a aliniat în ansamblu la acest nivel care este mai avantajos pentru angajator.
______________________________________________________________________________
Cultura este domeniul cel mai accesibil pentru femeile care vor să se afirme. Nici una n-a ajuns însă pe culmile succesului lui Dante sau Shakespeare.
Perspectivă filozofică
_______________________________________________
La nivelul biologiei o specie se menține numai recreându-se, dar aceasta creație nu e decât repetarea aceleiași Vieți sub diferite forme. Iar omul asigură repetarea Vieții, depășind viața prin Existență, prin această depășire el creează valori care anulează orice valoare a simplei repetiții. […] Masculul modelează fața lumii, creează instrumente noi, inventariază, făurește viitorul. […]Nefericirea ei este însă că din punct de vedere biologic a fost hărăzită să repete Viața, în timp ce în proprii ochi Viața nu conține rațiunea de a fi.
O discuție pe tema acestei cărți, într-un interviu acordat de autoare, poate fi găsit și pe Youtube: