Libertatea prin vibrațiile unei strune: Între corzi de chitară și monturi de pescuit cu Adrian Smith, Monsters of River & Rock: My Life as Iron Maiden’s Compulsive Angler
La prima vedere Adrian Smith ne propune un oximoron par excellence: un obișnuit al scenelor gigantice, tipice pentru colosul heavy-metal Iron Maiden, povestind dimineți liniștite la pescuit. Stereotipurile ar trebui să abunde – povestea vieții unui introvertit ajuns superstar; Veșnica evadare din cotidian; Excentricitățile unui rocker la bătrânețe! Tonul cald și acuratețea memoriilor de pescuit ale lui Smith ne propun însă o poveste menita “to chill the bones” (Dance of Death) într-o manieră radical diferită de excesele de natură farmacologica prin care șochează majoritatea rockerilor. Apropiat ca stil de legendarul cronicar al rockului Mick Wall și ca mesaj de autobiografia introspectivă “Does the Noise in My Head Bother You?” a lui Steven Tyler, Smith ne prezintă pescuitul și muzica rock drept doua fațete ale aceluiași drum în căutarea libertății.
Introspectiv, Smith recunoaște aparenta excentricitate prin care un rocker descrie pescuitul drept “palpitant”. Din acest motiv, Smith începe totuși prin evocarea majorității motivelor convenționale: de la “nevoia primitivă de a vâna”, la “regăsirea în mijlocul naturii”, sfârșind cu pseudo-psihanaliza modelului patern. În aparență, Smith pare a se “resemna” la înțelegerea pasiunii sale prin aceste laitmotive, până în punctul în care își exprimă mirarea vadită față de pescarii de competiție din SUA, ce și-au expus total pasiunea în lumina reflectoarelor. Din acest motiv, nu lipsesc multe dintre aventurile pescărești tipice – precum inițierea în pescuit alături de figura paterna, “monstrul” scăpat, poveștile recordurilor personale, aventurile în sălbăticie (ce impresionează în acest caz prin diversitatea geografica facilitata de viață în turneu cu Iron Maiden), găsirea unui partener de viață pentru împărtășirea pasiunii șamd. Acuratețea amintirilor și detaliile de multe ori luxuriante, atipice pentru modul în care este prezentat “the heavy metal lifestyle”, atestă atașamentul sincer pe care Smith l-a dezvoltat în timp pentru pescuit.
Privind în profunzime, Smith ne transmite că plasarea unei monturi nu este altceva decât formularea unei întrebari, în căutarea unei lumi submerse, cel puțin la fel de misterioasă precum cea de la suprafață. Ceva ar putea fi chiar la o lungime de braț, dar nu îl poți vedea. În aceeași măsură este acolo, dar nu este acolo. În acest sens, diversitatea povestirilor lui Smith, ce cuprind o varietate de specii de pești și o multitudine de scenarii de pescuit, implică un drum în căutarea acelui “zumzet cosmic” căruia Steven Tyler îi atribuie întreaga sa forță creatoare. Din acest punct de vedere, dezvoltarea lui Smith ca pescar – de la bucuria naiva a primelor capturi până la folosirea echipamentelor moderne și la căutarea explicită a unor specii, reflectă în esență modul în care New British Heavy Metal îți revendică existența prin maturizarea completă a rebeliunii adolescentine din scena “classic heavy metal” a anilor 60-70 (Beatles, Rolling Stones, Led Zeppelin, Aerosmith). Cu siguranță, nu este întâmplătoare alegerea lui Smith de a prezenta hitul “Wasted Years” pe fundalul aventurilor la pescuit ce constituiau singura iesire din roller-coasterul turneelor muzicale. În esență, “Wasted Years” exprimă îmbinarea perfecta a vieților paralele ale lui Smith – rockerul alienat de sine în cadrul nesfârșitului turneu (Travellin’ on, far and wide / I’m just a stranger to myself) îi cere imperios pescarului răbdător să regăsească micile bucurii ale vieții (So understand, Adrian! / Don’t waste your time always searching for those wasted years / Face up, make your stand / Realize you’re living in the golden years!). În acest moment, trecerea fluidă între amintirile din turnee și aventurile la pescuit devine mai mult decât un truc stilistic și mai profundă decât un mecanism cognitiv de supraviețuire dezvoltat de creierul expus exceselor heavy metal.
Prin povestirea aventurilor sale de pescuit Adrian Smith ne reamintește așadar într-o formă simplificată mesajul ce stă la baza forței creatoare Iron Maiden: Mark my words, believe my soul lives on / Don’t worry now that I have gone/ I’ve gone beyond to seek the truth! În povestirile detaliate de pe malul apei, Smith umanizează pentru noi toți, pescari și ne-pescari, monștrii apelor și monștrii scenelor heavy metal.