Care este cea mai arzătoare dorință a noastră ? Să aflăm cum micile și fermecătoarele pisicuțe reușesc să fascineze atât de mulți oameni, firește. Dacă te-ai întrebat vreodată cum felinele reușesc să primescă atât de multă atenție, fără să ofere în schimb prea multă loialitate sau afecțiune îți poți împăca curiozitățile răsfoind Filosofia Felină a lui John Gray.
Filosofii și pisicile
Ne-am uitat cam mult la filosofi pentru a căuta un sens în viață, poate ar fi cazul să privim și spre pisici – este premisa cheie de la care pornește volumul în discuție. Inspectând ideile marilor gânditori precum Lao Tzu, Aristotel, Montaigne și Spinoza, care au încercat să găsească alchimia serenității, textul este un pivot care își propune să direcționeze câteva dintre marile întrebări ale omenirii spre răspunsuri mai pragmatice și în conformitate cu contemporaneitatea.
Filosofia Felina este structurată în șase capitole și dezbate subiecte referitoare la moralitate, timp, moarte, dragoste, în raport cu obiceiurile feline. Dacă de-a lungul timpului filosofia a fost de folos oamenilor pentru a îi vindeca de angoase și disperare, împingându-i spre o ordine calculată a lucrurilor, John Gray, propune o antifilosofie. O concepție care ne invită la un exercițiu de sinceritate asupra soluțiilor bazate pe rațional. Alegerile calculate și bine proporționate nu pot eradica dorința și împing omul spre prăpastia de negare a sinelui.
Pisicile nu-și planifică viața; o trăiesc așa cum li se întâmplă. Oamenii nu se pot abține să nu-și transforme viața într-o poveste. Dar din moment ce nu pot ști în ce fel li se va sfârși, asta le perturbă povestea pe care încearcă să și-o spună despre ea. Așa că sfârșesc trăind la fel ca pisicile la întâmplare.
Pisicile și sensul vieții
Asemeni lui Gabor Mate care relata întâmplările pacienților pentru a sublinia impactului pe care stresul îl poate produce corpului uman și scriitorul american construiește un repertoar al curajoșilor noștri companioni.
Pentru că lectura perfectă toarce mulțumită la tine în poale, după cum spunea și Will Self, micul volum își structurează fundația conceptuală pe poveștile unor pisicuțe. Aflăm istoria lui Meo, un motan plimbat pe două continente sau a lui Muri, felina filosofului Nikolai Berdiaev. Cartea nu este una de pură filosofie, ci spre relaxarea cititorilor mai găsim și inserții literare. Sunt aduse în discuție romane ca Lost Cat , Elogiul adus umbrei și Prada cea mare a lui Ming care conduc la splendide sinteze de iubire . Se spune că pisicile nu iubesc pentru a scapa de singurătate, plictis sau disperare. Ele iubesc sub impulsul momentului și al companiei.
Faptul că pisicile nu recunosc niciun fel de lider ar putea fi unul dintre motivele pentru care nu se supun voinței umane. Nici nu ascultă de și nici nu venerează ființele umane cu care de atât de multe ori coabitează astăzi. Chiar și când se bazează pe noi, rămân independente. Dacă ne arată afecțiunea aceasta nu trece doar prin stomac. Dacă nu ne găsesc agreabilă compania, pleacă. Dacă rămân asta este pentru că vor să fie alături de noi.
Gray sugerează o omagiere aproape de vasalitate a animalelor care reușesc să trăiască în mod natural. Felinele dețin o cunoaștere înnăscută de a supraviețui spre deosebire de omul firav, care a creat o adevărată știință despre cum să trăiești . Sub acest auspiciu găsim la finalul cărții și un mic decalog ce cuprinde ponturi pe care le putem fura de la delicatele ființe pentru a duce o viață lipsită de griji.
Filosofia Felina este o carte haiosă prin copertă și intensă prin conținut. Lipsită de elemente stilistice ea își dorește să estompeze automatismele justificate rațional și să diminueze nevoia permanentă de a oferi răspunsuri. Modul în care gândurile aleargă să ofere soluții ar putea fi înlocuit, după spusele lui John Gray, cu o imagine statică ce redă o contemplare a prezentului. În fond cine a văzut vreodată vreo pisică torcând în timp ce fuge?
Etica felină e un fel de egoism dezinteresat. Pisicile sunt egoiste în sensul în care le pasă doar de propria persoană și de celelalte ființe pe care le iubesc. Sunt dezinteresate în sensul în care nu au nicio imagine de sine pe care să caute să o mențină și să o amplifice. Pisicile trăiesc nu fiind egocentrice, ci fiind ele însele într-un mod dezinteresat.
Despre John Gray
John Gray este un scriitor american, ce s-a așezat la catedra de filosofie a unor universități precum Oxford, Hardvard, Yale și London School of Economics. El a câștigat notorietate în rândul cititorilor români prin volumul Bărbații sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus și-a publicat numeroase alte cărți: Cum să obții ceea ce vrei și să vrei ceea ce ai, Câini de paie, Gânduri despre oameni și alte animale. Scrierile sale au fost cumpărate în peste 50 de miloane de examplare și traduse în peste 45 de limbi străine.
