Motto: Asta e cauza faptului că la greci medicilor le scapă cele mai multe boli- ei neglijează întregul de care ar trebui să se îngrijească. Ori când întregul nu-i în stare bună, e imposibil ca partea să fie în stare bună. (Socrate)
Gabor Maté este un scriitor care a ajuns la mine prin filmul The Wisdom of Trauma și care m-a cucerit prin frază: Trauma nu este ceea ce pățești, ci ceea ce se întâmplă în interiorul tău. Iritant această maximă mi-a adus aminte că și în momentele în care credem că nu mai putem face nimic, ne rămâne totuși sub control modul în care reflectăm în conștiință și alegem să răspundem la ceea ce ni se întâmplă. Perspectiva o întâlnim și la Victor Frankl în celebra sa carte Omul în căutarea sensului vieții. Comportamentul plămădit în străfundul ființei noastre, reacția cu care decidem să modelăm prezentul se află mereu în posesia celui “traumatizat”, iar găsirea expresiei corecte de răspuns, poate indica ușa de exit spre o eliberare într-o viață mai sănătoasă.
Când corpul spune nu. Costul ascuns al stresului este o carte fulgurantă, în care sunt redate cazuri clinice pentru a se stabili legătura între boală și stres. Cuvântul stres este tot mai des rostit din partea unor medici cu specializări diferite. Vorbind despre ceea ce mulți numesc boala secolului, autorul de origine maghiar-canadiană încearcă în volumul de față să ofere principii de vindecare și răspunsuri la întrebări precum: Cum poate stresul afecta atât de mult corpul uman? Cât de mare este legătura dintre suferința psihică și cea fizică? Există o personalitate “canceroasă”? Care este biologia relației și a pierderii?
Într-un limbaj în care termenii medicali sunt atent explicați, autorul asemeni lui I. Yalom strânge mărturii ale pacienților săi și-și susține ideea că cele mai multe boli sunt cauzate și de stres. Pacienții împovărați de presiuni externe cu dificultăți în relații sau care au o insecuriate financiară se dovedesc a fi de patru ori mai predispuși să sufere o agravare a unei banale afecțiuni.
Emoțiile influențează – și sunt influențate- de funcționarea principalelor organe, de integritatea sistemelor noastre de apărare și de funcționarea numeroaselor substanțe biologice care contribuie prin circulația lor la reglarea stării fizice a organismului.
Volumul lui Gabor Maté este o pledoarie pentru prevenție, un remediu prin informare a publicului larg despre efectele unor sentimente reprimate. Izolarea, singurătatea, conviețuirea cu un critic acerb sau relațiile nepotrivite afectează chiar și persoanele care cred că viețile lor sunt satisfăcătoare. Pacienții aduși în discuție suferă de scleroză multiplă, cancer mamar, pulmonar, prostatic, HPV ș.a, dovedind că boala de cele mai multe ori nu este un simplu atac extern, ci este dezvoltată în interiorul unui organism vulnerabil, care nu reușește să-și găsească un echilibru emoțional.
Un studiu s-a ocupat de femeile sănătoase care nu prezentau simptome, în afară de un frotiu anormal de test Papanicolau la un control de rutină. Fără să cunoască rezultatele frotiului Papanicolau, cercetătorii “au identificat cu o acuratețe de 75% persoanele care aveau cancer în stadiul incipient, folosind doar un chestionar despre diferențele dintre stări emoționale. Aceștia au descoperit că boala avea cele mai mari șanse să apară la femeile predispuse la neputință sau cu un sentiment de frustrare nesoluționat în ultimele șase luni”.
Grija față de ceilalți în detrimentul sinelui într-o constantă temporară de lungă durată, precum și reprimarea sentimentelor sau trimiterea lor în sfera inconștientă, declanșează sisteme fiziologice de apărare. Dacă mijloacele de apărare nu funcționează normal, ele ajung să devină distrugătoare sănătății și nu scutul de care avem nevoie. Aceste abateri de la buna funcționare a organismului este ceea ce dr. Maté indică metaforic că ar fi modul corpului de a spune “nu“. Boala este cea care intervine în dialogul în care cuvintele sunt amuțite și dictează „stop”. Suferința fizică fiind în cele din urmă acea exprimare a forței vieții în încercarea de a se salva. Asemeni acelui buton roșu de pe banda de alergare care trebuie apăsat la timp pentru a nu ne răni și durerii fizice trebuie să i se dea atenția cuvenită înainte de a fi prea târziu.
Experiența stresului are trei componente. Primul este evenimentul fizic sau emoțional, pe care organismul îl interpretează ca amenințare. Acesta este stimul stresului, denumit și factor de stres. Al doilea element este sistemul de procesare care interpretează semnificația factorului de stres. În cazul ființelor umane, acest sistem de prelucrare este sistemul nervos, în special creierul. Elementul constitutiv final rămâne răspunsul la stres, care constă în diferite ajustări fiziologice și comportamente efectuate ca reacție la o amenințare percepută.
Gabor Maté împărtășește din experiența a peste trei decenii de carieră medicală excepțională și scrie o carte-remediu despre oameni care rămân captivi în stiluri de viață și algoritmi de gândire dăunători sănătății lor. Golul existențial pe care adesea suntem înclinați să-l umplem cu dependențe ce șubrezesc sănătatea poate fi umplut prin conversație și compasiune. Când corpul spune nu. Costul ascuns al stresului este un bestseller prin stimularea la exerciții analitice în care se avansează importanța ascultării propriilor nevoi și care rămâne alături de cititor chiar după ce actul lecturii este încheiat.
Într-o perioadă în care în mare parte activitățile noastre se desfășoară în online: serviciul, cumpărăturile, discuțiile cu prietenii sau familia, deși vorbim foarte mult, dacă examinăm dialogul, observăm într-o proporție destul de mare, că nu am făcut decât un schimb de date. Fără a înțelege importanța covârșitoare a întrebării “Cum mai ești?” sau „Ce te preocupă?”, care sondează în adâncul ființei, ne plasăm și împingem pe cei dragi în bule vulnerabile de singurătate, neînțelegere sau neputință.
Mary a murit la opt ani de la diagnostic, cedând complicațiilor provocate de sclerodermie.[..]”Tu ești singurul care m-a ascult vreodată”, mi-a mărturisit. M-am întrebat uneori cum s-ar fi schimbat viața lui Marry dacă ar fi fost cineva acolo să o audă, să o vadă și să o înțelegă în copilărie- când era maltratată, speriată, când se simțea reponsabilă pentru surioarele ei. Dacă ar fi fost cineva acolo în mod consecvent și de încredere, ea ar fi învățat să se aprecieze, să își exprime sentimentele, să își exprime furia când oamenii îi invadau granițele fizic sau emoțional. De ar fi fost soarta ei așa, ar fi rămas în viață?
