Astăzi se pare că ne aducem aminte tot mai puțin. Încă de la începutul zile cei mai mulți dintre noi ne verificăm agenda online pentru a ști ce avem de făcut în decursul unei zilei, ne urcăm în mașină și folosim aplicații GPS pentru a ajunge la destinații, avem zeci de fotografii pentru a ne depozita amintiri, luăm notițe asupra cărților pe care le citim pentru a ne păstra cât mai atent cunoștințele, iar Facebook-ul ne reamintește de zilele de naștere ale prietenilor. Dacă în trecut era necesar să apăsăm ori să rotim un disc pentru a apela pe cineva și făceam asta până ajungeam să știm numerele tuturor apropiaților, în prezent confortul tehnologiei determină pe mulți dintre tinerii sub 30 de ani să nu-și cunoscă nici măcar propriul număr de telefon.
„Memoria inteligentă, Arta și știința de a-ți aminti totul” este un volum care aduce în discuție nuanțele uitării, ne propune numeroase tehnici de memorare și ne reamintește că multe dintre alegerile inconștiente pe care le facem, nu sunt aleatori ci definite de amintiri pe care poate nu le-am mai accesat de o lungă perioadă de timp.
Joshua Foer, autorul acestei cărți, este un jurnalist freelancer, stabilit în Connecticut și câștigătorul din anul 2006 la Campionatul de Memorare al Statelor Unite. Fascinat de performanțele “atleților minții” din anul 2005 (când el a mers la campionat pentru a scrie un articol) începe să se antreneze alături de Ed Cooke (un maestru britanic) în tehnici de memorare. În doar un an, memoria lui se transformă din cea a unui om care uita unde își așeza cheile la mașină, în cea a unuia pe care poate noi l-am numi “geniu” fiind capabil să asimileze mii de zecimale ale numărului PI sau să memoreze în jumătate de minut ordinea cărților de joc dintr-un pachet amestecat.
Dacă ne gândim că în medie o persoană pierde patruzeci de zile din an pentru a compensa lucrurile pe care le-a uitat, volumul Memoria Inteligentă, pare să fie ceea ce mulți dintre noi ar trebui să citească pentru a eficientiza timpul, dar și pentru a îmbunătăți poate relațiile cu cei din jur, arătându-le mai multă grijă prin atenția la detalii.
Știm despre informații că sunt ca un aliment indigest. Ele trebuie să fie asimilate la început în doze mici (mai ales dacă vin dintr-un domeniu necunoscut) sau coagulate în corsetul întâmplărilor. Altfel datele devin insuportabile sau o amintire plictisitoare pe care o vom uita rapid. Probabil de aceea și jurnalistul nostru își începe volumul prin a ne explica: Ce este memoria? Cum ia naștere o amintire? Cum este ea stocată? Și cum de se întâmplă ca uneori creierul nostru să fie luat ostatic de o melodie insuportabilă pe care ajungem să o fredonăm .
Timpul nu este definit doar de calendare sau orologii. Joshua Foer lansează o ipoteză conform căreia în funcție de amintirile pe care le păstrăm, putem da noi valențe perioadelor din viața noastră. O zi petrecută înghesuit într-un birou, nu va reuși să treacă în memoria zilei următoare și dispare. De aceea ne este indicat să ne schimbăm cu regularitate activitățile obișnuite sau să fim mai spontani. Crearea de amintiri noi pare să prelungească percepția pe care o avem asupra vieților noastre. Acestă deformare a timpului psihologic, după cum mărturisea și Williams James în volumul “Principii de psihologie”, pe măsură ce îmbătrânim devine mai accelerată, deoarece totul devine mai puțin memorabil.
Sigmund Freud de altfel observa alterarea amintirii în timp și menționa în “Psihologia inconștientului”, că amintirile mai vechi sunt adesea ca și când ar fi captate de către o persoană terță, cu un aparat de fotografiat , în timp ce evenimentele mai recente tind să fie rememorate la persoana întâi.
Pentru construcția volumului său, Foer detailează diferite tehnici prin care a reușit să-și antreneze propria memorie, de-a lungul unui an, pentru a o transforma într-una de neegalat. Autorul descrie cum folosindu-se de practici ce au fost testate de Aristotel sau Cicero poate așeza în palatul memoriei noi informații fără vreo logică aparentă. A integra ceva nou în memoria lungă, presupune a lega informații noi de o rețea mai veche de lucruri știute. O memorie inteligentă, înseamnă a înțelege că informațiile de care aparent nu avem nevoie nu ar trebui lăsate uitării sau ignorate pentru a elibera spațiu sau despovăra de ea. A reordona și accesa cu scop diferit față de cel perceput inițial, poate duce la ceea ce Foer denumea performanța mult mai solidă de a uita prin memorare. Diferențe de tehnici putem întâlni între femei și bărbați – femeile reușesc să rețină mai ușor, asociind o emoție sau un sentiment, în timp ce bărbații cel mai adesea reușesc să rețină ceva mai ușor dacă se folosesc de o imagine.
În esență, volumul „Memoria inteligentă” își dorește cu pași mărunți un obiectiv îndrăzneț, acela de a ne determina să ne iubim și să ne apreciem fiecare amintire, dar nu înainte de a ne arată și beneficiile acestui lucru. O memorie bună, nu este o enigmă, ci practica și curajul de a fi prezent (chiar și atunci când mai ales la feminin suntem copleșite de sentimente, iar la masculin de imagini ) pentru a putea înțelege subtilitățile alegerilor noastre.
Dacă să-ți amintești înseamnă să fii uman, atunci înseamnă că amintindu-ți mai multe ajungi și mai uman.
( Thanks to A.T.)