Pântecul este supranumit centrul femeii sau poarta dintre lumi. Se spune despre acesta că separă viața văzută de cea nevăzută și este vasul sacru în care se colectează iubirea și viața în cele mai vulnerabile forme ale ei. Privind însă dincolo de metaforele eufemistice cu rol industrializator în care societatea ajunge să prețuiască uterul în primul rând pentru rolul de recipient al generației următoare, Leah Hazard își propune prin volumul de față să răspundă la două întrebări care se rostesc mai puțin: “Ce face uterul când stă pur și simplu, văzându-și de treaba lui în corpul femeii?” și “Ce mituri ar trebui demontate atunci când te pregătești de o sarcină?”.
Leah Hazard a absolvit Universitatea Harvard, a lucrat în presa scrisă și în televiziune, urmând ca după nașterea a două fiice să-și schimbe cariera și să devină moașă. Meserie care o determină să scrie volumul de față. “Pântecul” este o carte bine documentată, ce dorește să demonteze mituri și să informeze publicul larg despre istoria, știința și întregul spectru de roluri pe care îl poate oferi uterul/pântecul dacă este analizat în toate stadiile femeii: de la fetiță până la maturitate.
Structura volumului
Volumul „Pântecul” aș spune că merge pe traiectoria vârstelor femeii, iar capitolele abordează subiecte ca: uterul văzut în tinerețe și în repaus, menstruația, concepția, sarcina, contracțiile Braxton Hicks, travaliul, pierderea unei sarcini, cezariana, nașterea, menopauza și histerectomia. Este un ghid pe care-l recomand în primul rând fetelor care se pregătesc să devină mămici, dar și celor care vor să înțeleagă mai bine ce se întâmplă cu corpul lor în anumite etape din viață sau pur și simplu doresc să rămână informate în legătură cu ultimele trenduri științifice.
Viziuni futuriste și tehnologii de asistență pline de optimism
Fără a neglija o realitate tristă în care conform unor studii realizate de ONG-uri în anul 2017 majoritatea femeilor nu au putut să numească corect părțile sistemului reproducător feminin, iar numai 50% dintre bărbați au reușit să identifice corect vaginul pe o planșă anatomică, autoarea ne vorbește despre posibilitatea avansării tehnologiei medicale, care să pună capăt abisului ignoranței publice. Aflăm despre proceduri inovative de transplant de microbiom fecal, endometrial, sau de alte feluri, astfel încât să se folosească puterea bacteriilor în detrimentul tratamentelor care elimină totul în jur.
Surprinzătoare sunt și inserțiile aduse în discuție legate de progresele în dezvoltarea unor “tampoane inteligente” cu potențial de diagnostic. Se propun exerciții de imaginație și se instigă la proiectare ambițioasă asupra viitorului. Oare cum ar fi dacă femeile ar primi informații medicale în confortul casei, de pe o aplicaţie instalată pe telefon? Si cat de multe vieți ar putea fi salvate daca s-ar putea evita biopsiile și recoltările din cabinetele medicale, mai ales într-un prezent în care vizita la ginecolog este amânată. Perspective care rămân teme importante de studiu cercetătorilor de mâine.
Nu lipsesc din discursul volumului „Pântecul” nici informații istorice. De pildă aflăm că pauza de şapte zile şi sângerarea dată de pilule contraceptive a fost introdusă în schema tratamentului la sfârșitul anilor 1950, în încercarea de a convinge Vaticanul să accepte aceasta formă anticoncepțională, ca fiind o extensie a ciclului menstrual natural. Suprimarea hormonală continuă a sângelui, nefiind cu nimic diferită în privința efectelor asupra sănătății sau a eficienței contracepției față de schema tratamentului pe 21 de zile.
Sarcină, pierdere, contracţii şi naştere
Dacă o femeie aflată la sarcină care îşi cunoaşte corpul simte că ceva nu este în regulă, cel mai probabil chiar nu este în regulă.
Trasând o limită clară între puterea femeii de a-şi cunoaște propriul corp versus cea a furnizorului de sănătate, Leah Hazard vorbeşte şi de partea psihologică. Ea încurajează femeile aflate la sarcină să continue investigațiile medicale atunci când simt că ceva este în neregulă cu ele. Autoarea britanică atenționează cu privire la acceptarea de-a gata a tot ce ni se spune, doar pentru că vedem în experţi o autoritate lipsită de erori. A te liniști cu adevărat, a găsi pacea înseamnă pentru multe dintre noi şi a înțelege cu exactitate ce se întâmplă.
Nu lipsesc din volum nici informații legate despre scorul Bishop, povestea fabricării oxitocinei sintetice, a dozajului folosirii acestuia pentru augmentarea travaliului, fără a se explica riscurile hemoragiilor post-partum, poveștile din saloanele spitalelor, importanța alegerii unui medic fără teama de a lua decizii, în detrimentul celor care observă şi așteaptă până când poate fi prea târziu.
Naşterea naturală, cezariană sau cezariana blândă sunt de asemenea prezentate şi ramificate cu argumente.
Interesante sunt şi demistificările tradițiilor sau practicilor culturale. Personal mi-a fost atrasă atenția de ceremonia mexicană ce marchează trecerea femeii de la preconcepție, sarcină, naştere la perioada postnatală prin ritualul de închidere a oaselor. Numit “Frio en el vientre”(frigul din pântece) ritualul presupune înfășurarea mamei cu feșe folosite pentru a “rearanja” uterul la locul lui și închide un culoar care a fost deschis și vulnerabil în timpul nașterii.
O multitudine de informații ce vin din sfera medicală, istorică sau cea culturală se strâng în acest volum ca într-un dosar cu pagini din vechea revistă “Știința”, gata să ofere celor cu sete copilărească de cunoaștere un vast bagaj de cultură generală. Leah Hazard, în volumul „Pântecul” oferă o abordare proaspătă, erudită, cu umor şi empatie despre un organ neînțeles prea multe secole şi adesea așezat în majoritatea muzeelor de anatomie, pe culoarul mai din urmă.
Când femeile sunt în travaliu, unii doctori spun: „Când ai făcut copilul nu te-ai plâns, dar acum când ești aici țipi”. Un asemenea comportament pare inimaginabil de dur, din nefercire, numeroase studii sugerează că acest fel de abuz nu este rar și nu se întâlnește doar în Brazilia. 28% dintre cele care au născut într-un spital au fost expuse la unul sau mai multe feluri de maltratare, precum: „pierdera controlului, apostrofare, admonestare sau amenințare, ignoarare, refuz sau lipsă de răspuns la solicitările lor de a fi ajutate”