Dacă “Povești de dragoste la prima vedere” s-ar prescrie ca medicament de suflet în luna Februarie, prospectul lui s-ar citi cam așa.
Prezentare
“Povești de dragoste la prima vedere” este un volum alcătuit dintr-o serie de cinci proze scurte ce au ca motiv principal acel „Coup de foudre”, acea dragostea care te lovește și în ale cărei tentacule rațiunea amorțește ca o pradă ușoară. Autorii sunt scriitori deja cunoscuți pe scena literaturii române: Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Radu Paraschivescu, Ana Blandiana, Ioana Pârvulescu. Ei reușesc cu măiestrie de profesori să stârnească oricărui cititor suspansul și ne fac să le iubim personajele, în timp ce ni le dezvăluie scăldându-se în marile neliniști ce se succed îndrăgostirii.
Precauții
“Povești de dragoste la prima vedere” este o carte în care te va însoți de la prima până la ultima pagină o curiozitate asemănătoare cu cea pe care o ai atunci când îți privești pilotul favorit în ultimul tur al unei curse de Formula 1 și te întrebi: “Oare de data asta va reuși?”.
Ca cititor îți vei reaminti că în iubire totul devine în jurul tău mai bun, iar lectura este fereastra ce aduce în gândire și comportament un aer proaspăt al acestei frumuseți.
Efecte secundare
Generatoare de dispoziții adolescentine, cele cinci povești dezvăluie amintiri de pe străzile Parisului, din clasele primare sau din anii de facultate. Uneori printre pagini ai impresia că miroase a terebentină, alteori ești învăluit cu miros de crini, iar absența este descrisă cu toate parfumurile pe care ți le poți imagina și atribui unei fotografii de care te-ai îndrăgostit, fără să fi întâlnit vreodată persoana pozată.
Indicații
Cititorii sunt ispitiți în această conversație literară să se gândească, dacă la rândul lor s-au simțit brusc cuceriți de un necunoscut, de care s-au apropiat instant. Un necunoscut, căruia s-au grăbit totuși să-i adauge prefixul “pseudo” căci avea totuși ceva familiar, ceva din imaginația lor proprie, pe care nu-l credeau posibil de întâlnit în real.
Mod de administrare
Ordinea în care sunt așezate poveștile nu este aleatorie. Cartea respectă o ordine cronologică a iubirii. Începe cu o pasiune de pe băncile școlii și se termină cu o dragoste la fel de profundă, la vârsta de șaptezeci de ani.
“Crinii din clasa întâi de liceu” vine cu o iubire inocentă, a primilor ani, în care descoperi ce înseamnă să-ți pierzi libertatea, într-o captivitate cu gratii ce depind de o modulare a vocii, de o privire piezișă sau de o simplă atenție. Este o îndrăgostire de dragoste, după filosofia unui poet arab (Ibn al Farid) “Cel ce nu moare din iubire, nici să nu poată să o trăiască”, cuprinsă într-o intimitate ce avansează mai degrabă fantasmatic.
“Amor, restanță, Sironica” e o poveste plină de umor. Avem un comic de situație al unui student, mers la restanță, în fața căruia apare o nouă profesoară de o frumusețe acaparantă. În fața acestei iubiri, orice cunoscut devine necunoscut sau un cunoscut distorsionat. Recuperarea siguranței de sine așteaptă acceptarea celuilalt, de a te primi în universul său și de-ați răspunde la gesturile timide cu reciprocitate. Noțiuni de economie se transformă în sonate, iar viața pare acum să aibă un nou centru de gravitație, unul pentru care ai învăța asiduu chiar și la o materie care nu prea e pe gustul tău.
“Un pariu la Paris” mi-a adus aminte de ceea ce spunea şi scriitoarea Nora Iuga (în “De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin”) “Poţi să ai şi o sută de ani şi totuşi dorinţa erotică rămâne la fel de pronunţată la fel ca la douăzeci de ani”. Protagonistul nostru este un bărbat de șaptezeci de ani a cărui iubire faţă de soţie s-a estompat cu trecerea timpului, iar scrisoarea unei străine sfâșie rutina micul său univers de la mansarda din Paris, aşa cum cerul este sfâșiat de culorile dimineții. Se infiripă prin corespondenţă o idilă ce exploatează complexitatea iubirii şi-a întineririi sufleteşti.
Atenționare
Cu provocări ce par adesea insurmontabile, iubirea la prima vedere își face loc în viețile protagoniștilor ca o lumină ce nu poate sta ascunsă. Născută pe neașteptate, această iubire pare să rămână nepăsătoare în față oricărei pagube, să depășească frica deplinului şi să dinamiteze o viață așezată chiar şi la şaptezeci de ani.
“Poveşti de dragoste la prima vedere” este o carte cu 5 cadre puse pe un diapozitiv al existenței. Fie că vorbim de surâsul unui copil, de entuziasmul îndrăgostirii suprapus peste emoția unui examen din sesiune, de un necunoscut la locul nepotrivit sau potrivit, în acest volum totul se întâmplă într-o singură clipire, într-o singură bătaie a inimii, care activează inteligența și creativitatea personajelor. Iubirea aceasta la prima vedere purifică, eliberează, lasă imaginația să triumfe în detrimentul rațiunii, iar spațiul și timpul au ca unică unitate de măsură inima.
În fond cum ar putea o iubire la prima vedere să fie atât de intensă (sau cum ar putea fi un volum atât de intens), dacă n-ar oferi o libertate rară, dar necesară individului? aceea de a-ți aduce propriile instrumente de măsurare într-un univers al cărui dialog abia se naște.
(Mulțumesc pentru această carte primită în dar.)