Recenzie: Arta de a asculta – Erich Fromm

Câteva cuvinte despre psihanaliză

Psihanaliza a primit de-a lungul timpului multe definiții, însă dacă ar fi să găsim cea mai ușoară cale de a o determina, am spune despre aceasta că explorează modul prin care pacientul speră să obțină o vindecare a suferințelor psihologice prin aducerea la suprafață a unor sentimente refulate sau cum spunea Sigmund Freud: “Wo Es war, soll Ich werden” (Unde era Sinele, trebuie să fie Eul).

Psihanaliza înglobează o serie de concepte dezvoltate de Freud și a fost extinsă de-a lungul timpului sub tendințe modelatoare și de către alți reprezentați: Carl Gustav Jung, Alfred Adler, Otto Rank, Erich Fromm, Harry Stack Sullivan ș.a.  Erich Fromm spre deosebire de predecesorii săi vine cu noutatea accentului pus pe necesitatea îmbinarii psihanalizei cu o analiză științifică riguroasă a structurilor sociale.

Câteva cuvinte despre Erich Fromm

Erich Fromm s-a născut în Germania anului 1900 și și-a câștigat notorietatea ca terapeut, practicând peste cinzeci de ani  psihanaliza. A fost profesor la New York și Mexico City, iar pacienții l-au apreciat pentru pasiunea pe care a dedicat-o adevărului, acuitatea gândirii critice și extraordinara sa empatie.

Structura cărții

Prezentul volum îl descrie pe Fromm în calitatea sa de terapeut și tratează felul în care el abordează suferințele psihologice. Metoda sa terapeutică nu este caracterizată prin teorii complicate, ci mai degrabă prin capacitatea lui de a percepe individul, cititorul putând astfel să găsească o lejeritate în lectură.

Prima parte a volumului se numește “Factori care determină transformarea pacientului aflat în tratament psihanalitic”. Este o reproducere a unei prelegeri ținută de autor în anii ‘60, care s-a remarcat prin distincția făcută între nevrozele maligne şi cele benigne, precum şi accentul pus pe limitările tratamentului psihanalitic.

A doua parte a volumului, preferata mea, se numește: “Aspecte terapeutice ale psihanalizei”. Aici se găsesc detalii despre:  condiții preliminare necesare  în tratamentul psihanalitic, factori care contribuie la efectul terapeutic, funcții şi metode ale procesului, metode specifice de tratare a nevrozelor, precum şi alte studii de caz.

Miza volumului

“Arta de a asculta” este o carte care vine în completarea ideilor lui Freud. Dacă neuropsihiatrul austriac considera că reabilitarea psihologică poate fi întâmpinată prin confruntarea sentimentelor refulate, E. Fromm este de părere că nu sunt suficiente eforturile şi voinţa pacientului de a îşi aduce în lumină materialul refulat, ci de o schimbare la nivel de nucleu al personalității.  Ceea ce primează în oameni este ceea ce le direcționează acţiunile şi le defineşte personalitatea şi este denumit generic de către autor ca fiind pasiuni. Pasiunile pot fi arhaice, iraţionale, regresive ( de exemplu cele distructive, fixațiile materne, narcisismul extrem) sau opuse acestora: pasiunea pentru dragoste, interesul față de  oameni sau natură, de realitate şi plăcerea obţinută din gândire şi artă. Intrate în conflict cele două categorii de pasiuni sunt generatoare de durere, până ce se realizează o reconciliere între ele, respectiv între universul intern şi cel extern.

Comunicarea în terapie ajută la cunoașterea de sine. Cu cât ne cunoaștem mai bine cu atât vom lua decizii mai adecvate, însă Fromm este de părere că oamenii nu se vindecă prin vorbit așa cum nimeni nu ajunge să facă lucruri mari fără a risca și fără a depune un efort.  “Pălăvrăgeala fiind o formă de rezistență.”

Suntem echipați biologic cu două tendințe foarte puternice una fiind cea de a înainta, care se activează în momentul nașterii, cuplată cu o frică paralizantă de tot ce este nou, diferit, poate chiar şi o frică de libertate, de risc, de a fugi. Această teamă de nou se traduce în viziunea lui Fromm prin rezistență. Sunt manevrele pe care le facem, pentru a ne eschiva, prin care nu ne arătam curajoși și care nu  ne permit să avansăm în detrimentul confortul şi al stabilității.

Transferul este de asemenea una dintre problematicile dezbătute în volum. Transferul exprimă nevoia unei  persoane de a găsi pe cineva care să preia responsabilitatea, cel mai adesea fiind nevoia de a găsi o mamă care să ierte necondiționat, care să laude căci doar așa multe dintre persoane pot recunoaște iubirea și nu sub o formă mai critică sau neiertătoare. Nevoia oamenilor de a găsi călăuze, protectori, zei și zeițe, de a își căuta părinții în parteneri  este o consecință a lipsei de libertate. Nevoia de a avea un idol, fiind cea care alungă tema și îndoiala față de lumea înconjurătoare. Partenerul ajungând în triste cazuri un refugiu de stabilitate.

Visele pacienților  sunt şi pentru  From extrem de importante, ele fiind “calea regală” spre înțelegerea inconștientului. Asemeni metaforelor și visele dacă sunt atent “decodate” pot spune mai multe despre situația în care pacientul este implicat.

Socrate, Kant, Spinoza şi iată şi Fromm promovează mai presus de orice gândirea critică. Deşi trăim într-o lume în care gândirea critică este descurajată şi suntem împinşi să privim cu optimism spre orice, acest mod de a privi lumea, este în perspectiva psihanalistului evreu şi cea care ajută la  înlăturarea obstacolele, atunci când alți indivizi sunt  paralizaţi.

Volumul dovedește măiestria, empatia şi inteligența autorului, încă din titlu. Accentul fiind pus pe “arta” și nu pe “tehnica psihanalizei”. Termenul de “artă”  fiind un atribut al vieţii, al simţirii, care nu poate fi confundat cu vreo parte mecanică sau cu vreo matrice care poate fi aplicată standard, căci psihanaliza nu este o maşinărie. De altfel  alte cărţi ale autorului: “Arta de a iubi” și de  “ Arta de a fi” respectă același principiu al maleabilităţii şi unicităţii umane subliniat încă din titlu.

Prin “Arta de a asculta”, E. Fromm lasă cititorului un nou mod de a-și compune realitatea. Folosind elemente introductive de psihanaliza, autorul lasă celor curioși concepte de rearanjare a experiențelor, a alegerilor și invită spre meditație zilnică. Este un volum care facilitează cunoașterea unui Eu într-o lumină nouă și pe care vi-l recomand cu drag.

Citate

• Un comportament devine simptom atunci când interferează cu funcționalitatea ta socială.  […] De exemplu, dependența de droguri este considerată un simptom grav, pe când dependența de țigări nu este. De ce oare? Psihologic vorbind este același lucru, însă din punct de vedere social, diferența este enormă.
• Individul reprezintă un sistem sau o structură. Dacă facem doar ajustări minore, vom observa că după o perioadă ele dispar și că de fapt, nimic nu s-a schimbat. Doar o transformare radicală  a sistemului personalității unui individ va produce o schimbare durabilă. Aici includ gânduri acțiuni, sentimente, comportamente.
• Dezvoltarea omului începe cu dobândirea libertății.
• Nefericirea nu este ceva misterios, nu este vreo boală rară, ci consecința logică manifestată prin simptom a unei combinații între viața interioară și contextul extern.
• Spinoza era de părere că în sine, cunoașterea adevărului nu schimbă nimic dacă nu este însoțită de o cunoaștere afectivă.
• Cred că psihanaliza este în esență o metodă de gândire critică, iar gândirea critică este deosebit de dificilă, deoarece se află în conflict cu pierderea avantajelor individului. Nimeni nu este felicitat pentru că gândește critic. Avantajele, dacă există, nu apar decât foarte târziu.
• Omul de azi are la îndemână un tezaur impresionant de produse culturale, o bogăție de cărți și descoperiri științifice, și totuși trăiește ca și când nimic din acestea nu ar exista, ca și când ar locui într-o lume goală de sens, în care tot ce contează sunt evenimentele personale mediocre.