După perioada autorilor de secol XX am revenit la contemporani. La Miniaturista mi-a atras, în primul rând, atenția coperta. O femeie de origini scandinave citește o epistolă într-un decor care îmbină interiorul cu exteriorul. A doua atracție a fost titlul, Miniaturista. Nu e un cuvânt uzual. Te întrebi automat cine este această miniaturistă și de ce e atât de importantă.
Firul narativ nu a contenit să mă surprindă. Acțiunea debutează cu o înmormântare atipică culturii noastre. În catedrală, corpul unei femei este introdus în pardoseală, iar deasupra este pusă o bucată masivă de granit. Înmormântare propriu-zisă este cât se poate de austeră, defuncta neavând mulți prieteni. Din cadrul sumbru se desprinde o femeie care aruncă în cavou miniatura unei case, o așază unde îi este locul.
Contextul socio-istoric ne trimite cu gândul la un roman de epocă, dar nu cred că aceasta a fost intenția lui Jessie Burton. Miniaturista vorbește despre condiția femeii și condiția homosexualului care își duc viața la 50 de ani după Criza Lalelelor (1636, Olanda). Din punct de vedere economic, a doua jumătate a secolului XVII este înfloritoare pentru Olanda. Coloniile produc marfă, iar negustorii o încarcă pe corăbii și o vând în toată lumea. Din punct de vedere social, Biserica are un cuvânt foarte greu de spus. Instituțiile statului însărcinate cu protecția sunt, la drept vorbind, sateliții credinței. Poliția Sfântului Gheorghe (patron al orașului olandez Amersfoort) umblă pe străzile Amsterdamului și sancționează orice comportament care nu se încadrează în lecțiile de morală ale Scripturilor. Orice abatere de la legile sfinte este pedepsită fie prin temniță, tortură sau înec.
Femeia olandeză
Jessie Burton decide să-și plaseze acțiunea la exact 50 de ani după începutul și sfârșitul primei speculi financiare, Criza Lalelelor. În 1636 prețul bulbilor de lalea crește, iar populația olandeză începe să investească în ei, urmând ca în februarie 1637 piața să se prăbușească.
În 1686 Petronella Oortman părăsește casa părintească din Amersfoort și se mută în Amsterdam datorită căsătoriei cu influentul negustor Johannes Brandt. Nella intră în această căsnicie ghidată de sfaturile mamei ei. Femeia se împlinește numai după ce se mărită și face copii. Lucrurile nu stau așa în cazul familiei Brandt. Sora soțului ei, Marin, este întruchiparea dualității. Evlavioasă până la Dumnezeu și înapoi, deși comportamentul ei este dur și rece, asemeni climei olandeze. Cu toate astea, se ocupă în de-aproape de registrele fratelui ei și, este nemăritată.
Libertatea femeilor este limitată la spațiul casnic în Olanda secolului XVII. Marin dă dovadă de un comportament deviant. Este o crimă morală ca o soră, nemăritată, să se ocupe de afacerile fratelui său. Nella nu-și poate înțelege cumnata. Tot ce își dorește este o relație normală de cuplu cu Johannes, privilegiu de care nu se bucură. Johannes refuză să își atingă soția, iar aceasta se refugiază în cabinetul miniatural pe care îl primește dar de nuntă. Așa intră în viața lor Miniaturista, o femeie norvegiană misterioasă, ascunsă sub numele unui bărbat și sub simbolul soarelui de pe casa ei. Nimeni nu știe cine e, cum a ajuns acolo, dar ea știe totul despre toți. Petronella, căci acesta este numele ei, este întruchiparea observatorului. Jessie Burton însărcinează acest personaj cu țeserea cadrului narativ. Miniaturista știe de dinainte ce urmează să se întâmple și ne avertizează prin miniaturile ei. Din păcate, clienții ei nu au ochi să vadă. Nella, în schimb, simte.
Nu este o coincidență că cele două împart același nume. Sursa de inspirație a acestor două personaje, tind să cred, este Nora lui Ibsen. Jessie Burton și-a făcut studiile la The Royal Central School of Speech and Drama din Londra unde este imposibil să nu se fi întâlnit cu opera lui Henrik Ibsen, mai ales cu Nora sau O casă de păpuși. Asemeni personajelor dramaturgului, femeile pe care le creionează Burton au dreptul de a alege, au libertate. Miniaturista este, într-un mod vulgar spus, continuitatea Norei. Este ceea ce putea face Nora după ce a decis să-și părăsească soțul și copiii pentru a pleca în lume să se descopere.
„Nu poate exista libertate sau frumusețe în ceea ce privește viața de casă care depinde de împrumut și datorii.” – Nora, Actul 1
„Lupt ca să ies la lumină” – cuvintele Miniaturistei către Nella (pagina 116)
Vorbele Nellei, miniaturista în acest caz, par să fie continuarea a ceea ce a zis Nora.
Homosexualitatea
Nella nu are parte de atingerea soțului ei, lucru care o neliniștește. La sugestia lui Agnes îi face o surpriză și îl vizitează la depozitele din Insulele din Est unde descoperă adevăratul motiv pentru care este încă virgină. Îl surprinde pe Johannes într-un plin act sexual cu englezul Jack Phillips. De aici, secretele din casa Brandt încep să fie descoperite de tânăra soție. Căsătoria ei a fost uneltirea lui Marin pentru a ascunde „viciul” fratelui său de ochii amsterdamezilor religioși, căci oamenii sunt mai mult îngeri decât cetățeni.
Dacă femeile Olandei secolului XVII erau private de libertatea exterioară casei, persoanele queer duceau o viață și mai atroce. Regula creștină interzice sodomia, iar cetățenii care află că un bărbat sau femeie întreține relații sexuale cu o persoană de același sex, îl toarnă pe sodomit, iar acesta este înecat.
Crimen nefandum sau crima despre care nu se vorbește este un termen care, în Evul Mediu și la începutul epocii moderne, se aplică homosexualității (pagina 291)
Johannes, prin natura meseriei, consideră că totul poate fi cumpărat, inclusiv tăcerea și loialitatea oamenilor. Tot afacerile și banii îl condamnă la moarte. Jack, mituit de familia Meermans îl reclamă pe Johannes. Este acuzat de atac și sodomie, iar procesul îl găsește vinovat și este condamnat la moarte prin înec. Neînțelegerile dintre negustor și soții Meermans sunt mult mai profunde, drept pentru care vă invit să citiți cartea.
Închiderea cercului
Romanul se termină după ce Nella rămâne stăpână peste casa Brandt. Marin moare din cauza nașterii în ianuarie 1687, la 50 de ani de la căderea pieței lalelelor. Miniaturista dispare, iar Nella se vede nevoită să devină arhitectul vieții ei, al Corneliei, servitoare și a micuței Theea.
Miniaturista nu vorbește numai despre condiția femeii și a homosexualului într-o Olandă hiper-creștină. Textul oferă mult mai multe situații sociale, cum ar fi sclavia sau condiția copilului instituționalizat.
Miniaturista (Humanitas Fiction, 2023) este un roman complex, cu o construcție brutalistă. Chit că acțiunea pare una simplă, de fapt este precum Casa Poporului, având multe camere și la fel de multe interpretări.