Coaching pentru performanță este una dintre cărțile de bază pentru pregătire ale oricărui coach, manager, lider sau profesionist în șlefuirea talentelor. Publicat pentru prima oară acum mai bine de 25 de ani, volumul ajunge în 2019 la cea de-a V-a ediție și devine un bestseller internațional. Supranumit și părintele coachingului, Sir John Whitmore propune prin textul său accesarea forței latente a oamenilor și crearea unui univers organizațional bazat pe conștientizare, responsabilitate și relații de interdependență.
Într-o ilustrare a timpului modern, britanicul subliniază cum succesul unei companii poate fi atins doar prin succesul angajaților și propune pentru realizarea celor două reușite o aliniere de obiective. Prin înțelegerea milenialilor care caută sens, scop și vor să vadă valoarea adăugată a efortului depus în meseria lor, în Coaching pentru preformanță sunt explicate pârghiile prin care se poate stimula productivitatea angajaților și motivarea lor onestă la un loc de muncă.
O companie înseamnă mai mult decât o afacere: este un ecosistem cu impact enorm asupra indivizilor, afacerilor, guvernului și al întregii societăți.
Ce este coachingul ?
Deși coachingul încă întâmpină probleme în a fi clar definit în dicționare, John Whitmore pentru o lămurire cât mai exhaustivă , reia idei antice care merg până la Socrate și le pliază pe un prezent aflat în continuă schimbare și modernizare. Termenul în perspectiva lui vizează tot felul de concepte cheie menite să impună schimbări de atitudine și de comportament în structurile de leadership prin care să se asigure performanța. O direcție mai clară se conturează dacă privim coachingul ca pe o metoda prin care se inovează mentalitatea managerului tradițional. O astfel de inovare este menită să schimbe relațiile de dependență survenite din nevoia de comandă și control și le înlocuiește cu relații de interdependență prin invitarea la găsirea unei soluții a tuturor părților participante.
Coachingul nu este doar o tehnică pe care să o poți mânui și aplica rigid în anumite circumstanțe bine precizate. Este o modalitate de a conduce și de a gestiona, o manieră de a trata oamenii, un fel de a gândi, un fel de a fi. […] Coachingul transformațional este inteligența emoțională pusă în practică.
Care este diferența dintre coaching, mentorat și consiliere ?
Baza tehnicii de coaching se diferențiază de consiliere prin faptul că aceasta se realizează într-un context proactiv și orientat spre viitor, în timp ce consilierea este în general retroactivă .
Deși este folosit de multe ori interșanjabil și cu termenul de mentorat, conceptele și în acest caz diferă. Mentoratul presupune o persoană cu o experiență vastă care să-și împărtășească cunoștințele. Coachingul vine cu experiența în acest domeniu și nu au legătură cunoștințele tehnice sau de specialitate ale subiectului care le efectuează. Ele putând să și lipsească.
Cuvântul mentorat își are origine în mitologia greacă, unde se spune că Odiseu, înainte de a porni spre Troia, i-a încredințat casa și educația fiului său Telemac, prietenului său Mentor. “Spune-i tot ce știi” a zis Odiseu, stabilind astfel fără să vrea, anumite limite ale mentoratului.
Principiile și practicile pentru coaching și leadership, aflate la o a cincea revizuire adaptează teoriile lui Galleway (cunoscut pentru ecuația Performanță= Potențial- Interferențe) și Piramida nevoilor lui Maslow pe modele de business actual. Învățătura este mai degrabă una aplicată pe experiențe decât teoretizată și pune accent pe opțiuni și oportunități de dezvoltare. Bazat pe abilitatea de a asculta și întreba, volumul propune ca metodă de lucru modelul GROW dar și aplicații particulare precum sesiuni de unu la unu, minimalizarea pierderilor, flexibilizarea nivelului de siguranță ș.a.
Coaching pentru performanță este o carte ce explorează atitudini, comportamente, convingeri, nevoi, conștiințe umane și care sugerează idei de progres profesional. John Whitmore realizează la rândul său un exercițiu de coaching cu cititorul și lansează în dialogul de training o primă întrebare: Cum pot oamenii să transforme în mai bine lucrurile de care nu sunt conștienți ?
Într-o lume în care singura constantă este schimbarea, volumul îl recomand cu drag celor care vor să modeleze prin ghidaj tiparele caleidoscopice specifice corporațiilor.
Încă de la apariția muncii, oamenii au recurs la combinație de amenințare și recompensă pentru a îi face pe alții să facă ce vor ei. Frica este o motivație puternică însă și inhibă puternic responsabilitatea și creativitate.[…] Am tot încercat să cosmetizăm recompensele, să le gătim și chiar să oferim unele mai mari, prefăcându-ne că nu avem așa ceva, până când a fost nevoie de încă una și încă o dată. Recompensele îi ajută pe oameni să-și îmbunătățească performanța o perioadă.[…] Dacă însă nu mai funcționează sistemul motivațional recompensator, trebuie să ne schimbăm fundamental ideile despre motivație.
