Cum poți ajunge în Veneția ?
Mergi pe Skyscanner dai search în gol și dacă cel mai ieftin bilet e către Veneția, îl cumperi și mergi acolo. Ce dacă la aterizare e puțin mai multă apă decât în pozele alea frumoase de pe Instagram? Ce dacă nu găsești locul acela unde toată lumea face fotografia aia iconică de la Schönbrunn? După ce vei citi articolul acesta, vei înțelege că tot ce trebuie să faci e să dai play la ZAZ – Qué vendrá și să te bucuri că te vei da în bărci, în loc să o iei pe arătură. Vei reveni după ceva zile în România din probabil ceea ce îți va părea cel mai frumos oraș din lume și vei știi că e Veneția și nu e de fapt Viena.
Dar să trecem la lucruri mai serioase…
Veneția are două aeroporturi: Aeroportul Marco Polo și Aeroportul Treviso. În cazul în care ajungi pe aeroportul Treviso aflat la 40 de km distanța de Veneția cea mai ieftină metodă de transfer, pe lângă închirierea unei mașini sau taxi, este autobuzul. Fix cum ieși din aeroport vei găsi autocarele celor două companii: ATVO și Terravission . Acum te întrebi probabil care este cel mai bun de luat? Pot spune ca ambele au același preț (12 euro), însă diferă timpul de călătorie și frecvența cu care acestea vin în stație. ATVO vine din 30 în 30 de minute și durează 1h si 20 de minute până ajunge la destinație. Terravission vine din 70 în 70 de minute și durează 40 de min până ajunge la destinație. Deși pe siteurile companiilor menționate se găsește ușor programul, în ceea ce mă privește, eu nu mi-am putut estima exact timpul cât voi sta sa îmi ridic bagajul de la cala sau cât de mare va fi coada la vama, așa ca am preferat sa nu cumpăr bilet online. Am aplicat regula de “Qué vendrá” și m-am urcat în primul autocar pe care l-am zărit cumpărând bilet de la șofer. (Da, autobuzele sunt exact la ieșirea din aeroport, nu îți face griji ca vei rătăci prin aeroport ca Frodo în căutarea Muntelui Doom, le vei zări cu ușurință).
ATVO are ca destinație finală în Veneția, stația Piazale Romane, în timp ce Terravission are ca destinație finală Venezzia Tronchetto. Din ambele puncte transportul mai poate fi făcut în inima insulei doar cu vaporetto sau pe jos. În cazul în care te simți iarăși frodian (nu freudian) cu precious-ul de 20 de kg în troler, imediat ce cobori din autocar ai să zărești porturile. Pentru a ajunge la cazare poți întreba la ghișeul de bilete ce număr trebuie să aibă vaporetto sau folosi aplicația AVM Venezia- care va indica cu exactitate timpul, traseul, câte stații și ce vaporetto trebuie luat pentru a ajunge rapid din punctul A în B oriunde în Veneția. Biletul de vaporetto costa 7 euro per călătorie, iar accesul nelimitat timp de o zi costă 20 de euro. Există desigur și taxi-vaporreto, costă puțin mai mult decât transportul standard, însă este mult mai rapid și oferă avantajul unei excursii private.
Unde mă cazez ?
De preferat să nu mergi cu cortul ca în Vamă, deși vezi apă 😊 și apusuri faine (glumesc). Eu am ținut mult la kilogramele în plus acumulate în pandemie și am ales să mă cazez, cu ceva noroc la preț, în centrul Veneției- în San Marco. Hotelul se numește Locanda Correr. M-a convins pentru că mi-a plăcut poziționarea și stilul venețian al mobilei de secol 17 .
Majoritatea persoanelor în plin sezon am observat că aleg să se cazeze în Mestre (cel mai apropiat oraș de lângă). În Mestre hotelurile sunt ceva mai accesibile la preț, iar transportul până în Veneția este asigurat la minut de trenuri și autobuze.
Ce ar trebui să vizitez ?
Recomandare ziua 1 în Veneția
Eu am aterizat la ora 15:00 în Veneția. Așa că pentru cea de-a doua jumătate a primei zile am căutat un loc de unde să văd un apus superb. L-am găsit pe acoperișul mall-ului – 1.T fondaco del Tedeschi . Ce trebuie însă să știți despre acest loc este că necesită rezervare înainte pentru acces. Nu se plătește bilet de intrare, însă spațiul nu este unul destul de mare și se încearcă limitarea numărului de vizitatori atât prin rezervare și cât și prin timpul de 15 minute alocat unui vizitator. Da știu, pare ușor dificil să faci o programare la ora exactă a apusului cu câteva zile înainte, dar zic eu că merită efortul, chiar și pentru cele 15 minute care îți vor fi alocate.
Poți continua să urmărești de pe 2.Ponte di Rialto soarele care la apus pare a fi perla prinsă între valva acvatică și cerească a unui scoici ce se închide pentru a așterne întunericul peste oraș. Ponte di Rialto, este un pod de piatră ce a fost construit în 1591 copiind arhitectura podului de lemn pe care l-a substituit. El reprezintă un punct de reper emblematic al Veneției situându-se în apropierea mai multor terase unde poți rămâne la cină sau să “savurezi” un dolce farniente cu un pahar de vin bun.
Recomandare ziua 2 în Veneția
Cu gândul la o excursie relaxantă, în cea de- a doua zi eu am părăsit camera de hotel după ora 10:00 și am reușit să văd toate lucrurile menționate mai jos într-un ritm lejer. Obiectivele au fost ordonate pe un traseu oarecum circular ce pornește din San Marco .
Primul popas a fost la 3.Caffe Florian. Am ajuns acolo atât pentru a lua micul dejun cât și pentru a vizita una dintre cele mai vechi cafenele din Europa. Balzac vorbea despre Caffe Florian ca fiind un “foiaer, o sală de lectură, un club, un spațiu al tuturor treburilor de zi cu zi, încât soțiile venețiene nu mai știau nimic despre ceea ce fac soții lor acasă.” Bine asta poate și pentru că pe acolo stătea destul de mult aventurierul Giacomo Casanova. Deși din păcate, astăzi pragul este trecut doar de bătrânei simpatici, micul bistrou și-a păstrat splendoarea sa neobarocă ce cândva îi chema la discuții pe: Stendhal, Lord Byron, Shelley, George Sand, Alfred de Musset, Charles Dickens, Alexandre Dumas ș.a.
4.Bazilica di San Marco îmbină arhitectura bizantină cu cea gotică și este renumită pentru mozaicurile poleite cu aur. Frizele și coloanele care formează amprenta sa identitară au fost moștenite încă din secolele 13-14, când Veneția a condus cruciada împotriva Constantinopolului și a împrumutat elemente orientale.
M-a impresionat destul de mult bolta pronaosului, unde sunt înfățișate scene și personaje biblice ale Vechiului Testament, dar m-a întristat că există o taxă pentru a putea păși în acest locaș de cult. Pentru mine fiind și prima oară când am plătit pentru a avea acces într-o biserică.
5.Campanile di San Marco este de fapt ceea ce noi am numi turnul cu clopot al bisericii. El se remarcă prin înălțimea de 98,6m de la care poți admira o priveliște unică asupra întregului oraș. Biletul pentru a urca în turn (cu liftul) este de 10 euro, iar accesul este posibil până la ora 21. Turnul este renumit ca fiind de inspirație pentru alte clădiri din New York sau Danemarca și poate fi considerat și un loc romantic, potrivit chiar și pentru o cerere în căsătorie.
6.Palatul Dogilor este de asemenea situat in Piața San Marco. Biletul costa 50 de euro, iar plata lui permite accesul și în Muzeul Correr.
Palatul Dogilor atrage privire prin stilul gotic afișat la exterior și bizantin opulent în interior. Aici se poate admira reședința dogilor ( adică a foștilor duci de Veneția) și este păstrată o galerie de artă a celor mai mari meșteri venețieni. Temnița palatului atrage un număr foarte mare de curioși, fiind cunoscută ca închisoarea de unde Casanova a reușit să evadeze.
După aceste vizite mi-am căutat un restaurant pe străduțele adiacente unde m-am bucurat de o pizza ca la ea acasă. Cea de-a doua jumătate a zilei am decis să nu o mai petrec la interior și să nu vizitez Muzeul Correr, deși era în apropiere. Am preferat să mă bucur de vremea bună și să o iau la pas spre 7. Ponte dei Suspini și 8. L’Arsenal di Venezia .
7.Ponte dei Suspini este un mic tunel prin care se unește Palatul Dogilor de temnință. Podul a fost botezat de poetul englez Lord Byron într-unul dintre poemele sale din secolul al XIX-lea:
“Am stat în Veneția pe Puntea Suspinelor,
Palat, de-o parte și temniță de alta”
8.L’Arsenal di Venezia este un fost complex de șantiere navale. Zidurile înalte de protecție care se mai pot observa și astăzi, fereau de privirile indiscrete locul și modul în care cea mai mare putere navală venețiană era construită. Puterea economică a orașului de altfel se datorează, navelor de comerț construite în acest Arsenal.
Dincolo de istoria și importanța locului, trebuie să menționez că mi-a plăcut foarte mult podul din fața Arsenalului. Aici e un loc minunat de promenadă, în care îndrăgostiții își fac poze și lasă câte un lacăt amintire.
9.Teatrul la Fenice este unul dintre motivele pentru care eu am și venit în Veneția. Îmi luasem bilet ( 25 de Euro) cu o săptămâna înainte și cred că fost cei mai buni bani cheltuiți în această excursie. Când am ajuns acolo teatrul era iluminat în semn de solidaritate în culorile drapelului ucrainian și a găzduit în seara în care eu am fost oameni din întreaga lume. Am legat rapid conversații cu turiști de toate vârstele veniți din Irlanda , Franța, Germania sau chiar Washington. Cu toții eram dornici de socializare după o perioadă pe care aș numi-o prea lungă de izolare. Aș putea să mă apuc să vă descriu în metafore, ceea ce nu se vede în poze. Să scriu despre cât de plăcut e sentimentul după ce asculți un cvartet de pian să simți briza mării Adriatice sau cât de fain este să porți o conversație admirativă cu un necunoscut despre muzica de cameră , dar mai bine vă las să descoperiți și singuri, dacă sunteți fani.
Recomandare ziua 3 în Verona
Ziua trei eu am ales să o petrec în Verona. Drumul de la gara Venezia Santa Lucia pâna la Verona Porta Nuova, durează 1h și 20 de min, iar prețul este de 10 Euro. Biletele pot fi cumpărate direct din gară însă las aici și siteul pentru a vă putea uita la tabela de plecări/sosiri. https://www.thetrainline.com
Din gara Verona Puerta Nuova există autobuze directe (vezi indicații google maps) până aproape de Casa di Giullieta. Construită prin 1300, casa, a fost sursa de inspirație a lui Shakespeare pentru vestita scenă a balconului. Ce m-a surprins însă aici a fost să descopăr că filmul “Letters to Juliet”, e inspirat dintr-o poveste reală. Secretarele Julietei chiar există și răspund anual la zeci și sute de scrisori, încurajând oamenii și își scrie povestea de dragoste.
De la Casa di Giullieta, pentru că era o zi foarte frumoasă am mers timp de 30 de minute de-a lângul Râului Adige până la Castelul San Pietro . Drumul a fost extrem de frumos încât am putut observa copii care învâțau să facă rafting, copacii care abia înfloreau de primăvară, căsuțele cu arhitectura lor înghesuită pe care adesea le zăream în clasele primare în manualul de desen și pe care le copiam în tempera pe planșe fără ca măcar să știu că ele existau aici undeva în nordul Italiei. Castelul de San Pietro oferă cred eu o spectaculozitate aparte, oferind o panoramă cu întreg orașul Verona văzut de la înălțime. Las aceeași recomandare nu merită ratat acest loc mai ales la apus. Dacă nu v-ați dat seama, de fiecare dată când ajung într-un oraș nou, încerc să găsesc cele mai frumoase locuri pentru răsărit/ apus.
Alte locuri care ar putea fi vizitate în măsura în care permite timpul și energia sunt: Piazza delle Erbe , Dumo di Verona și Grădina Giusti. Regret că nu am putut să vizitez Sanctuarul Madonna della Corona. El se află la o distanță de 45 de km de Verona și este o biserică apărută parcă în chip miraculos în peretele stâncii muntelui Baldo. La o înălțime de 774 de m în peretele stâncos, biserica pare văzută din drona ca fiind suspendată între cer și pământ.
Recomandare ziua 4 în Veneția
Ziua 4 recomand a fi începută cu o plimbare și poate cu un gelato pe Riva degli Schiavoni. Artiștii stradali își merită și ei timpul lor. Micilor tarabe mobile care-și expun suvenirurile, măștile extrem de frumos pictate sau oamenii costumați de carnaval te vor cuceri. La fel cum și gondolele care deși nu cer nimic vei observa că așteaptă ca niște dive cea de-a multa poză în telefonul nesățios al oricărui turist.
Ca prim loc de vizitat al aceste zile aș pune în topul preferințelor 10. Librăria Aqua Alta. Situată într-un vicolo (alee strâmtă care se inundă), Librăria Aqua Alta se autointitulează încă de la intrare, printr-un panou ca fiind cea mai frumoasă librărie din lume și n-aș contrazice-o. Pentru că se inundă destul de des, proprietarul librăriei a avut inedita idee de a amenaja cărțile nu doar pe rafturi așa cum poate suntem obișnuiți în librăriile clasice, ci și în căzi butoaie sau gondole.
Această așezare transformă spațiul într-unul haotic, prăfuit, romantic, vintage sau de cadru a la Before Sunset perfect pentru lansarea unui roman de dragoste.
11.Scala Contarini del Bolovo este unul dintre acele locuri devenite faimoase datorită influencerilor de pe Instagram . Este o extensie a palatului Contarini, construit in secolul XV, iar pozele făcute cu siguranță vor fi un cadru perfect pentru orice tip de ținută.
11.Muzeul Corer poate fi văzut așa cum am spus mai sus cu același bilet de la Palatul Dogilor. Muzeul poartă numele lui Teodoro Corer, un nobil venețian care a făcut și primele donări expuse mai târziu în colecții. Aici pot fi găsite exponate care reflectă viața, cultura și istoria statului venețian păstrată intactă peste secole.
Zilele următoare pot fi alocate fără echivoc insulelor Murano și Burano. La ambele se poate ajunge cu ușurință luând un vaporetto. Insula Murano este cunoscută datorită faimosului Muzeu de sticlă, iar Burano este vestită pentru confecționarea dantelelor și ale tavernelor de pe malul apei.
Ce aș mai spune despre ultima zi este că , am simțit nevoia sa-mi afișez pe ecranul telefonului câteva din operele lui Monet. Stând pe o bancă și privind la Grand Canal, m-am apucat să caut ca un copil de 3 ani diferențele dintre ceea ce mai târziu am realizat ca era real vs arta.
Dacă găsiți alte locuri faine, vă aștept cu comentarii. După cum spuneam mi-ar plăcea să mă întorc acolo, căci acolo versurile de la Jain things gonna be alright, things gonna be just fine sună cel mai bine.