Motto: “Animalul mănâncă de obicei cu burta, iar omul cu creierul”- Allan Watts
Una dintre cele mai lungi relații pe care le avem de-a lungul vieții noastre este aceea cu mâncarea. Hrana, după cum amintea și Uma Naidoo în cel mai recent volum al său “Food Mood” nu este doar delicioasă şi vitală, dar poate avea și o serie de beneficii sau consecințe asupra stării noastre de bine. A îmbunătăți energia pe care o avem, somnul odihnitor, sănătatea fizică astfel încât să fim vioi, să ne ducem la muncă, să ne bucurăm de alți oameni, să râdem, să iubim, ține și de a echilibra alegerile alimentare pe care le facem. Controlând și cunoscând ce alegem să consumăm, ne ajută să avem un corp îngrijit nu doar pentru vara următoare, ci poate și pentru o vârsta septuagenară.
Volumul lui Jessie Inschauspé, deși este unul de debut, abordează în forță acest subiect omniprezent al nutriției. Biochimist și influencer cu peste 2,8 Mil de urmăritori pe rețelele sociale (atraşi de cele două volume care au făcut înconjurul lumii “Revoluția Glucozei” și „Metoda Glucose Goddess” ), autoarea franceză își propune să ofere publicului larg instrumente teoretice bazate pe ultimele noutăți științifice în materie de alimentație. Metodele recomandate sunt simple, accesibile și țin în mare parte de echilibrarea glicemiei. Cartea am putea spune într-un mod jucăuș că se bazează pe “studii de avangardă” (autoarea însăși folosind vreme de câteva săptămâni un glucometru pentru a-şi urmări nivelul glucozei din organism) și devine un ghid complet pentru a parcurge călătoria către o sănătate mai bună, prin reducerea consumului de zahăr.
Structura volumului
Volumul este structurat în trei părți și-și propune să răspundă la trei mari întrebări: “Ce este glucoza?”, „De ce sunt dăunătoare vârfurile de variație a glucozei” și “Cum putem să ne aplatizăm curbele glicemice?”.
Ce este glucoza?
Glucoza este principala sursă de energie din organismul uman sau animal. Ea provine din mâncarea pe care o consumăm (sau corpul o poate produce din alte substanțe) și este transportată prin sânge la toate celulele organismului. Mai multe tipuri de hormoni printre care și insulina ajută la controlarea concentrației şi contribuie la menținerea sănătoasă a celulelor.
Corpul uman, adaptabilitate şi ce sunt vârfurile glicemice?
În volumul “Creierul deprimat”, Anders Hansen menționa schimbările mult prea rapide din ultimele secole în centrul cărora a stat omul, cu un mecanism de adaptare ceva mai lent decât acela al tehnologiilor care îl înconjoară. Tot de la această observație pornește și Jessie Inschauspé. Ea ne reamintește că în Epoca de Piatră, gustul dulce semnala surse de hrană sigure și lipsite de pericol. Se pare că nu existau alimente otrăvitoare și dulci în același timp, iar creierul nostru a intuit asta încă de acum mult timp. Dacă ne gândim chiar și celebra poveste “Sarea în bucate” ne dovedește înclinația umană de a alege zahărul și mierea mai înainte de orice altceva. Coborând pe toboganul timpului din Epoca de Piatră până în prezent, nevoia pentru dopamină a rămas neschimbată, deși sursele de zahăr s-au schimbat și consumăm din ce în ce mai mult. (Un exemplu elocvent fiind transformarea roșiilor în ketchup, o versiune ce conține mult mai multe zaharuri.)
Auzim adesea fie că avem o vârstă înaintată sau fragedă, cea care contează cu adevărat este vârsta metabolică. Dar oare ce înseamnă asta?
Ei bine, autoarea noastră ne explică că pe măsură ce furnizăm corpului nostru mai multă glucoză, cu atât are loc mai des procesul de glicație (disfuncție celulară a organelor și a organismului). Vom face riduri mai devreme, pielea noastră își va pierde din elasticitate, riscăm cataractă oculară, boli de inimă și chiar maladia Alzheimer. A consuma glucoză într-un mod excesiv, este asemănat foarte sugestiv pentru cititori cu un joc de Tetris. În această metaforă blocurile ce ar trebui aranjate (moleculele de glucoză), cad prea repede (reprezentativ pentru consumul în exces) și formează vârfuri ce nu mai pot fi eliminate în partea de jos a ecranului (ficatul nostru nu are timpul necesar să transforme glucoza în glicogen și se produce glicația și stresul oxidativ).
Fie că e vorba de amețeală, greață, palpitații, transpirații bruște, pofta imperioasă de dulce, stare de stres, oboseală, minte încețoșată, foame permanentă, diabetul zaharat și problemele cu memoria sunt doar câteva din efectele pe termen scurt ale vârfurilor glicemice. Pe termen lung acneea, îmbătrânirea și artrita, demența, riscul de cancer, problemele digestive, cardiopatiile, diabetul zaharat de tip II intră de asemenea în discuție.
Rezolvarea problemei nu constă în a mânca mai puțin, ci în aplatizarea curbelor glicemice, iar asta presupune și o anumită ordine a alimentelor:
- Fibre- legume, verdețuri, rădăcinoase, fructe acre (ex. mazăre, zmeură, pere,avocado,prune uscate, fulgi de ovăz, cartofi dulci, nuci, fistic, brocoli, mure ș.a.)
- Proteine- (carne, pește, ouă, lapte, nuci, semințe, prooduse bazate pe soia ș.a.)
- Lipidele (grăsimile de bună calitate)
- Amidon
- Zaharurile (desertul ar trebui consumat la finalul mesei, nu ca o gustare)
Alte metode de aplatizare a curbelor glicemice presupun, mișcare după terminarea mesei, alegerea unei alimentații mai degrabă sărate decât dulci, adăugarea unei linguri de oțet de mere, într-un pahar cu apă, înainte de masă sau echilibrarea oricărei farfurii cu ceva verde (ceea ce mai auzim pe la nutriționiști sub îndemnul de “Îmbracă toţi carbohidraţii din farfurie !”)
Personal am găsit “Revoluția Glucozei” ca fiind una dintre cele mai triste lecturi de care am avut parte în acest an. Mi-a luat zece luni să o parcurg şi nu pentru că ar fi prezentat un conținut greu de înțeles. Acesta a fost mai degrabă timpul meu necesar de acceptare și îndreptare minoră a câtorva rutine nesănătoase pe care le-am descoperit cu acest volum. În ceea ce o privește pe Jessie Inschauspé cred că ea este deschizătoare de drumuri și din perspectiva legăturilor moderne de comunicare dintre autor și cititori, pe care le-a inițiat, lăsând un dialog deschis și interactiv cititorilor săi dincolo de paginile volumului, pe Instagram. Ea ne învață dincolo de nutriție că a fi curajos nu înseamnă doar să poți livra adevărul tău, ci și să poți fi capabil să asumi și reacția celui/celor cărora îl livrezi, rămânând deschis comunicării.
Citat:
Mâncăm mai mult decât consumăm, mult mai mult decât avem nevoie, iar cel mai apăsător este că am devenit devoratori de dulciuri și degustători permanent a câte ceva de mâncare.