Motto: “În viață oamenii buni nu câștigă, cel mult se mută” – Andrei Ciobanu
Dacă vrei să râzi în hohote recomand să asculți “Să te mut” în lectura autorului (pe Voxa sau oriunde găsești tu versiunea ei de audiobook).
Eram în avion, într-o cursă de noapte, singură și înecată în lacrimi, când la capitolul V stewardesa a venit să mă întrebe dacă sunt bine și să-mi arunce un ochi pieziș, în a se asigura, că n-am consumat cine știe ce substanțe halucinogene. Da, acesta era efectul Andrei Ciobanu, comediant, fost prezentator al matinalului KISS FM și autorul volumului “Suge-o Ramona”. (Volum care ecranizat a dat Netflixului primul film românesc difuzat în peste 190 de țări.)
“Să te mut” în lectura autorului, e ca un show de stand-up, în care toate tipologiile vecinilor de bloc prind viață și defilează prin fața ta: ba să pună un afiș la avizier, ba să-ți spună că trebuie să-ți pui mai mulți oameni la întreținere atunci când o dată în an ai și tu vizitatori, ba să te invite la ședința din scara blocului, sâmbăta dimineața la ora 9:00 sau să-ți sune la sonerie când în sfârșit vine fata aia frumoasă la tine.
Volumul este o “scenetă”, care își găsește lumina reflectoarelor în mai toate scările de bloc. Negreșit îți va aduce aminte de străvechile comunități curioase ale satelor, peste care se suprapune șablonul mutilat al frustrărilor orășenizate. Comicul de situație și ironizarea tipologiilor umane, întoarse din condei ca mustața lui Caragiale, aduc buna dispoziție și limpezesc mintea după o zi lungă de muncă ce-și merită momentul de relaxare.
Povestea lui Andrei, parțial prezentată ca un jurnal al propriei experiențe, începe când el se mută în București și își caută un apartament în care să se mute cu chirie. Plin de optimism, protagonistul nostru asemeni celor din “A râs și tata”, îmbracă hainele tinereții capricioase cu toate discrepanțele ei atunci când vine vorba de diferențe între generații și perspective. El găsește un apartament decent, în inima capitalei și nu se poate opri din a se întreba “De ce apartamentul în care el stă cu chirie este atât de ieftin ?”
“Pentru că-l are pe diavolul împielițat la etajul 2”, urmează să i se răspundă după câteva ore de locuit acolo și după ce treptat vecinii capătă forme concrete, se expun și descompun sub mici tertipuri sociale. După cum indică și subtitlul cărții “Să te mut: Cartea cu administratora”, un personaj cheie este “administratora”. Deși „administratora”, este un cuvânt inexistent în DEX sau cel mult ar putea fi întâmpinat prin “administratoare”, autorul nostru alege acest termen jargon pentru a da o veridicitate umoristică dialogului.
Romanul este traversat de simbolistica personajelor.
“Administratora”, descrisă prin nu mai puțin de 60 de eufemisme, este tipul parvenitului. Gata oricând să accepte câștiguri ilicite, fie că vin de la o reparare cârpită a liftului, amplasarea spațiului verde pe scara blocului (doi ficuși la fiecare etaj), ea ne reamintește de zicala românească în vreme de alegeri “a furat, dar a și făcut”. O zicală ce pare să câștige mereu, în fața candidaților cu strategii de lungă durată și rezultate pe termen lung.
Vladimirescu este președintele scării, observăm accente de grandomanie, el care se crede din neam cu Tudor Vladimirescu, vorbește în discursurile sale despre dușmani. El se laudă cu fiecare prilej de rădăcinile pe care crede că le are. Oliviu este nepotul administratorei, cu o maturitate incomplet realizată, el este permanent însoțit de ordinele mătușii sale. Oliviu se conturează la drumul între conviețuire dintr-un job pentru care nu e instruit și respingerea/ toleranța tuturor locatarilor care fie cer garanții pentru lucrările sale, fie cer înlocuirea cu oameni de specialitate.
Tanti Mariana este vocea religioasă și paranoică a blocului. Mai mereu făcându-și o cruce, speriată de camerele de supraveghere, de controlul lui Bill Gates, are o voce ușor protestatară, față de cei la conducere. Când vine vorba totuși de decizii ea se alătură mulțimii având coloana vertebrală nu cu mult diferită de cea a unui jeleu.
Acești vecini despre care adesea scriitorul Andrei Ciobanu, posta pe Facebook înainte să publice cartea, au devenit în urma reacțiilor și comentariilor followerilor săi nu doar un vehicul de marketing (autorul lăsa la finalul postărilor și datele următoarelor sale spectacole) ci și veritabile personaje de roman. Sub mantra “În viață cei buni nu câștigă, ci cel mult se mută”, în cele 320 de pagini ale sale, Andrei Ciobanu dincolo de umorul, îmbrăcat protectiv în coconul hazului de necaz, lasă totuși o voce moralistă și critică pentru ce a însemnat 30 de ani de democrație și teribilele criterii pe care ne bazăm atunci când fiecare dintre noi face o alegere.
